A fost un meci care poate ajunge să fie citat, la finalul sezonului, ca un moment definitoriu, Arsenal–Chelsea 2-1, cu toate cele trei goluri venite din faze fixe și fără prea mult „lustru”. Genul de partidă în care nu impresionezi, dar supraviețuiești, iar Mikel Arteta a vorbit exact despre asta, iar în Premier League, toate echipele trebuie să „sufere” ca să câștige.
După remizele frustrante cu Brentford și, mai ales, Wolves, Arsenal a legat două victorii în derby-uri londoneze în care era ușor de anticipat pierderi de puncte. E combustibil pentru moral și momentum, într-un sezon în care logica veche („City are focul, Arsenal cedează la schimb de lovituri”) nu mai e la fel de sigură. Nici Manchester City nu mai câștigă „curat”; și ei au trebuit să macine un 1-0 la Leeds, crescând presiunea pe Arsenal.
Chelsea a egalat chiar înainte de pauză printr-un autogol al lui Piero Hincapie, iar Arsenal a părut, pentru câteva minute, că poate aluneca spre anxietatea clasică. Arteta a intervenit mai mult psihologic decât tactic, amintindu-le jucătorilor că au fost în aceeași situație cu Tottenham cu o săptămână înainte și au întors-o.
Totuși, finalul a ridicat semne de întrebare. Pedro Neto a fost eliminat în minutul 70 (două galbene, al doilea venind rapid după un avertisment pentru protest), iar Arsenal n-a controlat jocul cum te-ai aștepta în superioritate numerică după eliminare, ci Chelsea a avut mai multe pase decât Arsenal. Intrarea lui Kai Havertz (în locul lui Viktor Gyokeres) a aprins pentru scurt timp cea mai curajoasă perioadă ofensivă a gazdelor, dar a fost doar un episod.
Povestea mare a fost însă aceeași, fazele fixe. Arsenal a revenit peste Liverpool la capitolul goluri marcate din astfel de momente, iar ambele reușite au avut „munca murdară” specifică, cu dueluri, blocaje, agățări. Liam Rosenior a vorbit despre țineri și îmbrânceli înainte de centrare și a sugerat că arbitrajul și regulile ar trebui să se uite mai atent la zona asta, fără să folosească asta drept scuză, Chelsea, spune el, a „dăruit” fazele, faultul care a dus la lovitura liberă și cornerele.
Problema e că, sub Rosenior, Chelsea a devenit fragilă la faze fixe (șapte goluri primite) și prea oscilantă în interiorul aceluiași meci, poate arăta organizată și, la scurt timp, haotică. Într-un astfel de final, Arsenal a avut nevoie și de David Raya, care a scos o minge periculoasă pe final, un moment care, dacă se termina în plasă, ar fi schimbat complet tonul serii pentru Chelsea.
În clasament, Chelsea intră într-o luptă directă cu Aston Villa pentru locurile 4–5, iar următorul meci, la Villa, poate fi decisiv. Pentru Arsenal, această victorie nu e neapărat frumoasă, dar e exact genul de victorie care îți poate ține campania de titlu în viață. Iar în imaginea mai mare a sezonului, încă o fază fixă poate ajunge să însemne foarte mult.
