Petrolul a câștigat un meci care valora mai mult decât trei puncte. Într-o confruntare încărcată de tensiune, cu mize serioase în lupta pentru evitarea retrogradării, echipa ploieșteană a trecut cu 2-0 de Miercurea Ciuc și a primit exact gura de oxigen de care avea nevoie. A fost, totodată, și revenirea cu victorie a lui Mehmet Topal pe banca „lupilor galbeni”, un detaliu care a dat serii de pe „Ilie Oană” o greutate aparte.
Partida a început alert, cu energie și cu sentimentul clar că nimeni nu își permite pași greșiți. Petrolul a încercat să lovească devreme, iar startul a fost suficient de intens încât să aprindă imediat tribunele. Gicu Grozav a ridicat pentru scurt timp stadionul în picioare, dar după acel moment ritmul s-a așezat într-o zonă mai prudentă, cu multe dueluri la mijlocul terenului și cu două echipe atente să nu se expună.
Miercurea Ciuc a arătat că nu venise la Ploiești doar pentru a se apăra. Într-un moment important al primei reprize, Eppel a scăpat singur spre poartă, însă Bălbărău a avut intervenția care a păstrat echilibrul și, poate, a schimbat cursul serii. A fost una dintre acele parade care valorează cât un gol, într-un meci în care detaliile au făcut diferența, iar diferența a venit chiar înainte de pauză. Marco Dulca a deschis scorul cu o execuție superbă de la marginea careului, un șut curat, din prima, trimis acolo unde portarul nu putea ajunge. A fost genul de gol care rupe nu doar tabela, ci și tensiunea unei echipe care simțea cât de important este să intre în avantaj la vestiare.
În repriza a doua, ciucanii au încercat să răspundă. Au fost mai activi, au urcat mai sus și au împins jocul spre careul Petrolului. Dar acolo, din nou, Bălbărău a fost impecabil. A apărat cu reflex și autoritate, și-a ținut echipa în avantaj și a devenit unul dintre oamenii decisivi ai serii.
Petrolul a înțeles apoi exact ce fel de meci are de jucat. A suferit când a trebuit, a rămas organizată și a așteptat momentul care să închidă totul. Iar acel moment a venit prin Rareș Pop, autorul unei faze care a electrizat stadionul. Plecat cu mingea din propria jumătate, a accelerat, a trecut spectaculos de adversar și a finalizat cu eleganță, pentru un 2-0 care a eliberat tribunele și a tăiat definitiv elanul oaspeților.
A fost golul care a închis meciul și care a oferit imaginii finale toată claritatea de care Petrolul avea nevoie. După acel moment, Miercurea Ciuc nu a mai avut aceeași forță de reacție, iar ploieștenii au gestionat inteligent finalul, cu maturitate și cu luciditatea unei echipe care știa exact ce are de protejat.
În fața a aproape 4.000 de spectatori, Petrolul nu a făcut doar un pas important în clasament. A transmis și un mesaj. Că încă are resurse. Că încă poate lupta. Că revenirea lui Mehmet Topal nu a fost doar un episod simbolic, ci începutul unei încercări reale de redresare.
Într-un play-out în care fiecare etapă apasă tot mai greu, astfel de victorii nu se măsoară doar în puncte. Se măsoară în moral, în încredere și în senzația că sezonul poate fi întors la timp. La Ploiești, exact asta s-a întâmplat. Petrolul a câștigat, a respirat și a reaprins speranța.
