Vestea bună pentru Liverpool este că, de această dată, nu are nevoie de cea mai mare remontada europeană din istoria clubului. Acea etichetă va rămâne, probabil pentru mult timp, legată de noaptea magică împotriva Barcelonei din 2019. Dar dacă vrea să o elimine acum pe Paris Saint-Germain, echipa lui Arne Slot va avea nevoie, poate, de a doua cea mai mare revenire de pe Anfield.
La Paris, într-o seară în care antrenorul olandez a ales să se îndepărteze de principiile care i-au definit jocul și să mizeze aproape exclusiv pe pragmatism, Liverpool a obținut doar o formă acceptabilă de limitare a pagubelor. După acel 0-4 sever cu Manchester City, englezii au pierdut acum doar cu 0-2 în fața campioanei Europei, iar într-o dublă în care au părut clar inferiori, acesta este singurul motiv real pentru care încă mai pot spera.
Liverpool a fost dominată, dar nu s-a prăbușit
Totul putea arăta mult mai rău și după doar 11 minute, Liverpool era deja condusă, cu o formulă tactică nouă, cu puțină posesie și cu sentimentul că urmează o nouă seară de coșmar. În locul unei prăbușiri totale, a urmat însă un exercițiu de supraviețuire, concentrare și improvizație defensivă.
Arne Slot a recunoscut limpede situația echipei sale.
„Am fost în modul de supraviețuire în mare parte din meci și poate și în perioada aceasta a sezonului suntem tot în modul de supraviețuire”, a spus tehnicianul.
Și, într-un fel, exact asta s-a întâmplat. Liverpool nu a capitulat, nu s-a rupt, nu a repetat dezastrul de pe Etihad. Dar nici nu a oferit motive serioase să crezi că poate întoarce dubla la retur, unde are nevoie de cel puțin două goluri pentru a duce meciul în prelungiri și de trei pentru a se califica direct.
Mamardashvili a ținut echipa în viață
Unul dintre puținele motive pentru care Liverpool încă mai are o șansă se numește Giorgi Mamardashvili.
Portarul georgian a avut o prestație remarcabilă și a împiedicat un scor care ar fi putut deveni devastator. A intervenit salvator în fața lui Kvaratskhelia, Doue, Dembele și Hakimi, ținând echipa în meci într-un moment în care PSG ajungea prea ușor în zone periculoase. Fără el, această înfrângere putea căpăta proporții dramatice.
Kvaratskhelia a fost din nou un coșmar
Dacă Liverpool a avut un adversar imposibil de controlat, acela a fost Khvicha Kvaratskhelia.
Georgianul a semnat una dintre marile faze ale serii, după o pasă inspirată a lui Joao Neves. A scăpat elegant de Ryan Gravenberch și chiar de compatriotul său Mamardashvili, înainte de a trimite mingea în plasă cu o execuție de mare finețe.
Este al optulea său gol în actuala ediție de Champions League și încă o dovadă că vorbim despre unul dintre cei mai spectaculoși atacanți din fotbalul european. Liverpool îl cunoștea deja din perioada Napoli, dar una este să știi ce poate face și alta este să reușești să-l oprești.
PSG a dominat și putea închide calificarea
Luis Enrique are toate motivele să regrete că echipa sa nu a obținut o victorie mai clară.
Primul gol a venit cu ajutorul unui ricoșeu important, când șutul lui Desire Doue a fost deviat și l-a păcălit pe Mamardashvili. Dar dincolo de acel moment, PSG a avut suficiente ocazii pentru a închide aproape definitiv calificarea.
Dembele a făcut aproape totul perfect, mai puțin golul. A ratat o ocazie uriașă, apoi a lovit bara cu un șut puternic pe final. Iar parizienii au simțit, pe bună dreptate, că dominația lor ar fi trebuit să aducă și al treilea gol.
„Știm că am făcut un meci mare”, a spus Luis Enrique.
Slot și-a schimbat sistemul, dar Liverpool a arătat mică
Dacă PSG ar fi marcat din nou, analiza alegerilor lui Slot ar fi fost și mai dură. Pentru prima dată de când este pe banca lui Liverpool, antrenorul olandez a început cu trei fundași centrali, Joe Gomez fiind plasat în stânga acestei linii. Planul părea clar, iar blocarea fundașilor laterali extrem de agresivi ai lui PSG, Hakimi și Nuno Mendes.
Doar că pe teren, sistemul gândit s-a transformat rapid într-un 5-4-1, uneori chiar într-un 5-5-0, în special în prima repriză. Liverpool a fost împinsă prea jos, s-a apărat aproape exclusiv și a părut o echipă întinsă la maximum, fără aer și fără idei.
Iar ironia a fost evidentă. Un antrenor care s-a arătat de multe ori iritat de defensiva excesivă a adversarilor din Premier League a ajuns el însuși să propună o formulă ultra-prudentă. În locul unui duel deschis, Liverpool a părut dominată de un complex de inferioritate. La pauză, cifrele au fost aproape umilitoare: xG de 0.00 și niciun șut.
Mohamed Salah, marele absent din planul ofensiv
O altă imagine puternică a serii a fost legată de Mohamed Salah. Egipteanul a început meciul pe bancă, iar revenirea sa în joc nu a fost nici ea una care să schimbe cursul partidei. Când Alexander Isak a fost trimis pe teren, Salah a rămas din nou în plan secund, iar atacantul suedez a avut doar trei atingeri.
Slot și-a explicat decizia prin nevoia de a conserva energia lui Salah.
„Mo are foarte multe calități, dar dacă trebuie să stai 20-25 de minute apărând în propriul careu, cred că e mai bine să-și păstreze energia pentru meciurile următoare. În ultima parte a jocului a fost mai mult despre supraviețuire decât despre a avea șanse reale”, a spus antrenorul.
Este o explicație logică, dar în același timp dureroasă pentru un Liverpool care a părut aproape lipsit de ambiție ofensivă.
Liverpool încă trăiește, dar are nevoie de o noapte improbabilă
La final, Liverpool a plecat de la Paris cu o înfrângere care, paradoxal, poate fi considerată una dintre cele mai onorabile din acest sezon. A fost al 16-lea eșec al stagiunii, dar nu unul care să închidă complet povestea. Și totuși, realitatea rămâne apăsătoare. Liverpool trăiește încă în această dublă, însă mai degrabă prin faptul că PSG nu a profitat de toate ocaziile pe care le-a avut decât prin meritul propriei prestații. Echipa lui Slot nu a arătat ca una capabilă să întoarcă un astfel de rezultat împotriva unei formații atât de puternice.
„Fotbalul a arătat de multe ori că orice este posibil”, a spus antrenorul olandez.
Adevărat. Numai că, privind ce s-a întâmplat la Paris, calificarea lui Liverpool pare în acest moment mai degrabă un act de credință decât o perspectivă realistă.
