FC Argeș a fost la câteva clipe de un punct care ar fi contat enorm, dar fotbalul are uneori cruzimea lui rece, tăcută, iar CFR Cluj a știut exact când să o folosească. Într-un meci închis, tensionat, frământat mai mult de dueluri și orgolii decât de claritate ofensivă, ardelenii au găsit în minutele de prelungire lovitura decisivă. Alexandru Păun a semnat golul care a rupt echilibrul și a adus un 1-0 greu, muncit, vital pentru o echipă care refuză să iasă din cursa pentru titlu.
Partida de la Pitești a avut încă din primele minute ritmul unei confruntări apăsate de miză. N-a fost loc pentru tatonări inutile, pentru construcții lente sau pentru calcule prudente. Ambele formații au intrat cu gândul la victorie, conștiente că trei puncte le puteau împinge spre podium și, mai ales, le puteau reda încrederea într-un moment delicat al sezonului.
FC Argeș venea cu un bilanț ceva mai bun în ultimele etape și cu sentimentul că poate profita de o CFR Cluj mai puțin explozivă decât în perioada ei de vârf. Bogdan Andone a ales însă să își dozeze atent resursele, cu gândul și la duelul din Cupă contra Universității Cluj, lăsând pe bancă doi dintre oamenii cu cel mai mare potențial ofensiv, Matos și Bettaieb. O decizie care avea logică în economia programului, dar care a influențat limpede forța de atac a gazdelor.
Startul a fost viu, promițător, cu acțiuni directe și cu senzația că meciul poate exploda în orice moment. Biliboc n-a reușit să valorifice un moment favorabil pentru Aliev, Moldoveanu a încercat să spargă defensiva adversă, iar ritmul susținut a întreținut impresia unui duel deschis. CFR a preluat rapid controlul prin posesie și a încercat să își impună tempo-ul, însă dominația ei a fost mai degrabă teritorială decât tăioasă.
Cu trecerea minutelor, jocul s-a așezat într-o formulă previzibilă. Clujenii au circulat mingea mai mult, dar au pierdut din verticalitate și inspirație, în timp ce FC Argeș a rămas la pândă, căutând spațiile de contraatac. Cordea a încercat să surprindă de la mare distanță, Aliev a obligat poarta adversă la atenție, iar Moldoveanu a creat una dintre cele mai bune faze ale reprizei, cu o pătrundere lucidă și o pasă excelentă pentru Pârvu, doar că intervenția salvatoare a lui Sinyan a păstrat tabela intactă.
În rest, prima parte a alunecat într-un fotbal crispat, fragmentat, lipsit de idei în ultimii metri. Multă luptă, multe contacte, puține soluții. Exact acel gen de repriză în care tensiunea se vede mai degrabă în încleștare decât în frumusețea fazelor.
Finalul reprizei a adus și momentul care a aprins spiritele. La o centrare înaltă a lui Oancea, Popa a ieșit nesigur, s-a ciocnit de Garutti, a scăpat mingea, apoi a avut un contact cu Moldoveanu. Faza a născut imediat proteste, confuzie și nervi. Arbitrul Istvan Kovacs a fluierat fault în atac, iar apoi, la reacția lui Moldoveanu, a venit și cartonașul galben pentru simulare. O decizie care a lăsat multă frustrare în tabăra gazdelor și a accentuat senzația unei prime reprize în care fotbalul a fost, prea des, sufocat de întreruperi și controverse.
După pauză, FC Argeș a revenit cu o atitudine mai curajoasă. Gazdele au urcat liniile, au încercat să preseze mai sus și să joace mai aproape de poarta adversă. CFR a răspuns însă imediat și a fost foarte aproape să deschidă scorul. După doar câteva minute, Sinyan a lovit bara, reluând periculos din centrarea lui Korenica. A fost un semnal clar că oaspeții rămân periculoși și că pot pedepsi orice ezitare.
Intrările lui Bettaieb și Rădescu au schimbat imediat respirația ofensivă a piteștenilor. Primul l-a pus serios la încercare pe Popa, celălalt a încercat să dea greutate acțiunilor de atac printr-un voleu care a trecut puțin pe lângă poartă. Pentru o perioadă bună, meciul a trăit într-un echilibru autentic. Nu neapărat spectaculos, dar intens, nervos, plin de suspans. Se juca de la egal la egal și părea că un singur detaliu poate înclina balanța.
Și totuși, luciditatea a lipsit în continuare în multe momente-cheie. Duelurile au rămas dure, construcțiile s-au frânt prea repede, iar ocaziile au apărut rar. Huja a încercat și el la o fază fixă, însă Căbuz a controlat fără emoții. Pe măsură ce finalul se apropia, CFR Cluj a început să încarce tot mai des careul advers, insistând prin centrări și mingi împinse spre zona periculoasă. Defensiva lui FC Argeș a rezistat, dar tot mai aproape de propria poartă, tot mai comprimată, tot mai vulnerabilă la o singură execuție de calitate.
A existat și o fază care a ridicat din nou semne de întrebare, atunci când Zahovic a căzut în careu după un duel cu Tudose. Contactul a existat, protestele au fost firești, însă arbitrul a considerat că nu sunt suficiente argumente pentru penalty. Jocul a mers mai departe, iar aerul de remiză se instala tot mai apăsat peste stadion.
Numai că CFR Cluj a avut răbdarea și forța de a nu abandona. A continuat să împingă jocul în față, a continuat să creadă, iar în prelungiri a găsit momentul perfect. Păun a primit, și-a făcut spațiu și a trimis acea execuție precisă, fină, rece, care a tăiat speranțele gazdelor. Căbuz a plonjat, dar mingea s-a dus acolo unde portarii ajung doar în fotografii.
A fost golul unei echipe care a suferit, care n-a strălucit, dar care a știut să rămână vie până la ultima fază importantă. CFR Cluj nu a făcut un meci spectaculos, însă a arătat maturitate, răbdare și acel instinct al formațiilor mari care știu să câștige chiar și atunci când jocul nu curge. Iar într-un campionat în care fiecare pas greșit poate deveni fatal, tocmai astfel de victorii țin aprinsă speranța.
Pentru FC Argeș, seara rămâne una amară. Gazdele au muncit, au rezistat, au avut momente în care au împins jocul acolo unde și-l doreau, dar au plătit scump pentru retragerea din ultima parte și pentru lipsa de curaj din final. Când alegi să aperi prea mult un rezultat de egalitate în fața unei echipe precum CFR, riști să fii pedepsit exact în clipa în care crezi că ai trecut testul.
La final, tabela a consemnat sec un 0-1. Dar dincolo de cifră, meciul a spus o poveste limpede: FC Argeș a fost aproape de a scoate ceva important, însă CFR Cluj a avut ultimul cuvânt. Un cuvânt rostit târziu, elegant și nemilos, prin semnătura lui Păun. Iar în lupta pentru titlu, uneori tocmai astfel de lovituri cântăresc cel mai greu.
