Maja Chwalińska și Flavio Cobolli, surprizele uriașe ale ediției din acest an de la Roland Garros, traversează o perioadă mult mai dificilă după parcursurile spectaculoase de la Paris.
Finaliști pe zgura pariziană, cei doi au părăsit prematur turneele de la Toronto și Montreal, fiind învinși în minimum de seturi încă din turul secund.
Rezultatele confirmă cât de complicată poate fi tranziția de la un moment excepțional la presiunea confirmării, mai ales într-o parte a sezonului în care suprafața, ritmul și condițiile de joc se schimbă radical.
Chwalińska, fără răspuns după un prim set echilibrat
Maja Chwalińska, ocupanta locului 22 WTA, a fost eliminată la Toronto de australianca Talia Gibson, scor 5-7, 1-6.
Primul set a fost echilibrat și a oferit impresia că poloneza poate construi o nouă partidă solidă. Gibson a gestionat însă mai bine finalul manșei, iar după câștigarea acesteia a preluat complet controlul. În actul secund, Chwalińska nu a mai găsit nici ritmul, nici energia necesară pentru a răspunde. Australianca a jucat mai agresiv, a dictat schimburile și a închis partida fără emoții.
Pentru finalista de la Roland Garros, rezultatul prelungește o perioadă complicată. La Wimbledon, poloneza fusese eliminată încă din primul tur de Mananchaya Sawangaew, într-un meci în care o accidentare suferită în setul secund i-a limitat serios randamentul.
La Paris, Chwalińska impresionase prin constanță și maturitate, înainte de a pierde finala în fața Mirrei Andreeva. De atunci, continuitatea rezultatelor a lipsit.
Cobolli, învins în două tie-break-uri
Nici Flavio Cobolli nu a reușit să-și prelungească aventura la Montreal. Italianul, numărul 8 mondial, a fost învins de Yannick Hanfmann, scor 6-7, 6-7, după un duel decis în două tie-break-uri.
Cobolli a rămas aproape pe tabelă, dar germanul a fost mai lucid în punctele cu adevărat importante. Cele două seturi s-au jucat la diferențe mici, însă Hanfmann a gestionat perfect finalurile și a profitat de ezitările adversarului.
Italianul venea după un parcurs mai consistent decât cel al polonezei, cu un sfert de finală la Wimbledon și o prezență în optimi la Umag. Totuși, rezultatele au rămas sub nivelul extraordinar atins la Roland Garros, unde ajunsese până în finală și îl obligase pe Alexander Zverev să muncească cinci seturi pentru trofeu.
Presiunea confirmării
Chwalińska și Cobolli au demonstrat deja că pot concura la cel mai înalt nivel. Parcursurile lor de la Paris nu pot fi reduse la simple accidente fericite. În același timp, rezultatele din ultimele săptămâni arată cât de dificil este să transformi o explozie de formă într-o prezență constantă în fazele superioare ale marilor turnee.
Schimbarea suprafeței, presiunea noului statut și atenția suplimentară venită după Roland Garros pot cântări greu. Adversarii îi tratează diferit, iar fiecare meci devine și un test al capacității de adaptare.
Pentru moment, finaliștii de la Paris caută din nou ritmul care i-a dus până aproape de trofeu.
Talentul și rezultatele din primăvară rămân argumente solide. Următoarea provocare este însă cea mai grea: să demonstreze că gloria de la Roland Garros poate deveni începutul unei perioade, nu doar vârful unui singur turneu.
