Unele meciuri încep cu zgomot. Altele se aprind dintr-o singură scânteie. La Cluj, a fost nevoie de răbdare. U Cluj și Oțelul au deschis seara într-un registru prudent, aproape calculat la milimetru, cu multă luptă, spații puține și două echipe care au părut pentru mult timp preocupate mai întâi să nu greșească.
Apoi, meciul s-a rupt și când s-a rupt, s-a rupt definitiv. U Cluj – Oțelul 3-0, un scor categoric la finalul unei partide care, vreme bună, nu a avut nimic categoric în ea.
O repriză de șah și o singură lovitură suficientă
Primele minute au semănat mai degrabă cu o partidă de uzură. Oțelul a închis spațiile, U Cluj a încercat să mute jocul dintr-o parte în alta, dar fără să găsească imediat culoarul care să destabilizeze blocul gălățean. Prima breșă serioasă a venit după o fază fixă. În minutul 31, după o primă centrare fără efect, mingea a revenit în zonă periculoasă, iar a doua încercare a schimbat totul. Ovidiu Bic a apărut exact unde trebuia și a trimis cu capul în plasă. Primul șut pe poartă al gazdelor. Primul gol. Fotbalul, redus pentru câteva secunde la esența lui: nu contează cât de mult bați la ușă dacă, atunci când se deschide, intri.
Oțelul a ieșit din carapace
După pauză, raportul de forțe s-a schimbat. U Cluj a cedat deliberat câțiva metri, iar Oțelul a început să împingă jocul spre poarta adversă. Gălățenii au circulat mai curajos, au căutat spațiile dintre linii și au avut momente în care egalarea nu părea deloc un scenariu imposibil. În minutul 51, Matei Frunză l-a obligat pe Lefter să intervină. Meciul respira din nou. Doar că exact când Oțelul părea pregătită să-l împingă într-o zonă incomodă, partida și-a schimbat direcția brutal.
Un cartonaș care a schimbat geometria jocului
Minutul 74. Andrei Ciobanu intervine asupra lui Gheorghiță, primește al doilea cartonaș galben și lasă Oțelul în zece oameni. De acolo, spațiile care până atunci fuseseră mici au devenit bulevarde. U Cluj a simțit momentul și nu l-a irosit. Șase minute mai târziu, Oucasse Mendy a declanșat execuția serii, cu un șut de la distanță, decis, curat, fără drept real la replică. 2-0. În câteva minute, un meci încă deschis devenise aproape închis ermetic.
Penalty, ratare, repetare, gol. Totul într-un singur final
Dacă cineva mai avea nevoie de încă un episod, finalul l-a oferit. Henț în careu. Penalty pentru U Cluj. Alibek Aliev execută, Dur-Bozoancă respinge și păstrează pentru câteva secunde iluzia că seara mai poate refuza încă un gol gazdelor. Doar că lovitura se repetă. La a doua încercare, Aliev schimbă colțul. 3-0. O fază care rezumă perfect seara: Oțelul a rezistat, a încercat, a împins, dar fiecare moment important a sfârșit prin a se întoarce împotriva ei.
U Cluj avea nevoie exact de o asemenea seară
Pentru ardeleni, victoria valorează mai mult decât cele trei puncte. Venea după o perioadă complicată, iar precedentul meci de campionat adusese un 0-4 dur la Craiova. De data aceasta, U Cluj nu a avut nevoie să impresioneze din primul minut. A avut nevoie să fie eficientă. Să rămână lucidă. Să profite de momente. Și exact asta a făcut. Scorul final, 3-0, poate sugera o seară simplă. N-a fost.
A fost o victorie construită în etape, și cu răbdare, o lovitura de cap care a spart echilibrul, supraviețuirea momentelor bune ale adversarului, avantajul numeric și apoi execuția rece.
Cluj Arena nu a primit un recital continuu. A primit, poate, ceva mai valoros, o echipă care a știut când să aștepte, când să lovească și, mai ales, când să nu mai lase adversarul să se ridice. La final, tabela a arătat 3-0. Povestea meciului a fost însă mult mai bogată decât atât.
