Gianni Infantino traversează una dintre cele mai dificile perioade ale președinției sale. Contestat de oficiali importanți ai fotbalului european, vizat de plângeri și implicat în controverse privind transparența, independența deciziilor și relațiile politice, șeful FIFA promite acum investiții de 6,35 miliarde de dolari. Cu alegerile prezidențiale din martie 2027 tot mai aproape, întrebarea nu este doar de unde vin banii, ci și ce rol joacă această promisiune în lupta pentru putere.
La Zürich, Gianni Infantino a cerut unitate, și-a recunoscut greșelile și a anunțat un plan financiar spectaculos. Potrivit comunicatului oficial, FIFA intenționează să majoreze investițiile pentru perioada 2027–2030 la 6,35 miliarde de dolari, fiecare dintre cele 211 federații membre urmând să beneficieze de alocări care ar putea ajunge la 25 de milioane de dolari. La prima vedere, o veste excelentă pentru dezvoltarea fotbalului. Dar comunicatul FIFA omite aproape complet atmosfera în care a fost făcut anunțul: o organizație profund divizată, o conducere contestată și un președinte care se pregătește pentru un nou test electoral.
Proiectul de 4,2 miliarde care a declanșat revolta
În centrul scandalului se află FIFA Forward Enterprise, un proiect prin care investitori privați ar fi urmat să achiziționeze o participație în afacerea drepturilor comerciale ale competițiilor FIFA. Potrivit documentelor invocate de UEFA, tranzacția ar fi presupus o investiție de aproximativ 4,2 miliarde de dolari, la o evaluare a afacerii de circa 20 de miliarde.
Problema nu era doar valoarea tranzacției, contestată de UEFA, ci și modul în care fusese pregătită, cu negocieri purtate în cerc restrâns, fără consultarea corespunzătoare a structurilor de conducere.
UEFA a solicitat unei instanțe americane acces la documente și mărturii pentru a evalua posibile demersuri penale în Elveția. FIFA respinge acuzațiile și susține că proiectul urmărea creșterea investițiilor în fotbal. Infantino a anunțat retragerea definitivă a inițiativei și și-a cerut scuze pentru modul în care aceasta fusese gestionată și comunicată. Dar scuzele nu au adus și toate răspunsurile.
Potrivit Associated Press, la reuniunea din 15 octombrie, membrii Consiliului FIFA nu au primit documentele solicitate privind proiectul abandonat.
Când o operațiune de asemenea dimensiuni este pregătită fără transparența așteptată, simpla retragere nu poate înlocui obligația de a explica cine a negociat, în ce condiții și în interesul cui.
Platini, acuzațiile de trafic de influență și trecutul care revine
Presiunea asupra lui Infantino nu se limitează la controversa financiară. În iunie 2026, Michel Platini a inițiat în Franța proceduri penale și civile împotriva FIFA și a președintelui său, în legătură cu evenimentele care i-au compromis candidatura la conducerea fotbalului mondial în 2015.
Plângerea penală include acuzații de trafic de influență și urmărire abuzivă, pe care autoritățile competente trebuie să le examineze. Platini și Sepp Blatter fuseseră achitați definitiv în 2025 în dosarul plății de două milioane de franci elvețieni, scandal care a contribuit la îndepărtarea francezului din cursa pentru președinția FIFA. Acest context nu demonstrează vinovăția lui Infantino, dar readuce în discuție circumstanțele ascensiunii sale din 2016.
Donald Trump, Balogun și întrebările despre independența FIFA
Un alt episod controversat privește relația apropiată dintre Infantino și Donald Trump. În timpul Cupei Mondiale din 2026, suspendarea americanului Folarin Balogun, eliminat împotriva Bosniei și Herțegovinei, a fost transformată într-o sancțiune cu executare suspendată.
Trump a recunoscut că i-a cerut personal lui Infantino reexaminarea situației. Președintele FIFA a negat că ar fi intervenit în decizia comisiei disciplinare.
Nu există o constatare oficială că decizia ar fi fost dictată politic. Totuși, succesiunea evenimentelor ridică o problemă legitimă: cum poate FIFA demonstra independența procedurilor sale atunci când lideri politici discută direct cu președintele organizației despre sancțiuni sportive?
Controversa a determinat inclusiv o revizuire a regulamentelor disciplinare. La aceasta se adaugă Premiul FIFA pentru Pace, acordat lui Donald Trump în decembrie 2025. Modul netransparent în care a fost instituit și atribuit premiul a provocat plângeri privind respectarea neutralității politice. FIFA a decis acum să reevalueze distincția.
Europa cere schimbarea. Africa îi oferă sprijin
Criticile au depășit nivelul declarațiilor publice. Federația norvegiană a depus o plângere oficială împotriva lui Infantino la Comisia de Etică FIFA, iar o campanie internațională de contestare a conducerii sale a strâns peste 100.000 de susținători.
Președintele federației germane, Bernd Neuendorf, a cerut o conducere capabilă să restabilească reputația organizației. Și alți reprezentanți europeni au reclamat lipsa răspunsurilor și necesitatea reformelor.
Infantino nu este însă lipsit de aliați. Federațiile africane, care reprezintă 54 dintre cele 211 voturi FIFA, constituie un important nucleu de susținere. Această realitate explică de ce promisiunile financiare capătă o semnificație aparte înaintea alegerilor.
Banii FIFA și voturile pentru președinție
Infantino insistă că fondurile FIFA aparțin federațiilor membre și că veniturile excepționale ale Cupei Mondiale trebuie reinvestite în fotbal. Principiul este corect. Federațiile au nevoie de infrastructură, programe pentru juniori și finanțare sustenabilă. Dar momentul anunțului nu poate fi ignorat.
Cu numai câteva luni înaintea scrutinului prezidențial din martie 2027, șeful FIFA promite alocări financiare uriașe exact organizațiilor care participă la alegerea conducerii.
Nu există dovezi prezentate că aceste fonduri ar reprezenta o cumpărare de voturi. Există însă un evident potențial avantaj electoral pentru președintele care le promovează.
Mai mult, cele 6,35 miliarde de dolari nu reprezintă o sumă deja distribuită. Programul trebuie definitivat, verificat și aprobat, inclusiv de Congresul FIFA din martie 2027. Această diferență dintre promisiune și decizie este esențială.
Pentru România, ca pentru orice altă federație, întrebările relevante sunt concrete, ce proiecte vor fi eligibile, cine va controla cheltuielile, ce audituri vor fi efectuate și ce garanții există că distribuirea banilor nu va deveni un instrument de influență?
Scuzele nu țin loc de transparență
Infantino a construit o parte importantă a legitimității sale pe promisiunea reformării FIFA după marile scandaluri de corupție ale trecutului. Astăzi, chiar principiile invocate atunci (transparență, responsabilitate și independență) sunt puse sub semnul întrebării de adversarii săi.
Investițiile în fotbal sunt necesare. Dar niciun program financiar, indiferent cât de generos, nu ar trebui să închidă discuția despre modul în care este exercitată puterea.
Marea întrebare înaintea alegerilor din 2027 nu este dacă Infantino poate promite mai mulți bani. Este dacă poate demonstra că FIFA funcționează pentru cele 211 federații, nu în jurul intereselor și deciziilor unui singur om. Iar până când documentele, procedurile și responsabilitățile nu vor fi clarificate, cele 6,35 miliarde de dolari trebuie privite nu doar ca o promisiune de dezvoltare, ci și ca o mutare cu implicații politice majore în interiorul fotbalului mondial.
