Corvinul, mai puternic decât buldozerele! Mario Bratu: „Pentru noi, fiecare meci a fost în deplasare”

Tribune demolate, antrenamente printre utilajele care reconstruiesc stadionul și meciuri disputate departe de Hunedoara. Corvinul trăiește un sezon în care aproape nimic nu seamănă cu normalitatea unui club de SuperLiga. Și totuși, echipa continuă să joace un fotbal curajos, să marcheze și să câștige respectul adversarilor. Mario Bratu vorbește despre forța unui grup care a învățat să transforme dificultățile în motivație.

La Hunedoara, zgomotul buldozerelor a înlocuit deocamdată vuietul tribunelor. Stadionul se transformă, vechile tribune au fost demolate, iar fotbaliștii Corvinului continuă să se antreneze în mijlocul unui șantier. Pentru alte echipe, asemenea condiții ar putea deveni o scuză. Pentru Corvinul, sunt doar o parte dintr-un sezon în care fotbalul a rămas mai important decât obstacolele.

Fără posibilitatea de a juca în propria casă, hunedorenii și-au disputat partidele considerate pe teren propriu în alte orașe. Revenirea în județ, la Petroșani, a însemnat un pas înainte, dar nu și întoarcerea acasă în adevăratul sens al cuvântului.

„Ne antrenăm aici, pe teren, unde tribunele deja nu mai există. Este puțin greu, pentru că anul ăsta n-am jucat deloc acasă. Pentru noi, fiecare meci a fost în deplasare”, mărturisește Mario Bratu.

Și totuși, Corvinul nu s-a mulțumit să supraviețuiască. A construit un joc ofensiv, a creat ocazii, a marcat și a demonstrat că promovarea în elită nu a fost capătul unui drum, ci începutul unei noi provocări.

„Nu cred că ne mai consideră o nou-promovată, pentru că am demonstrat de atât de multe ori că ne putem bate de la egal la egal cu orice echipă. Avem jucători de calitate, dar forța grupului este principala noastră forță.”

Este poate cea mai bună definiție a actualului Corvinul: o echipă care nu depinde de confortul propriului stadion, ci de identitatea pe care și-a construit-o. Bratu vede și partea luminoasă a mutării la Petroșani. Suporterii au început să umple tribunele, iar sprijinul lor dovedește că legătura dintre echipă și comunitate nu poate fi demolată odată cu betonul unui stadion.

„Încercăm acum să ne obișnuim la Petroșani, pentru că am văzut că și în tribune lumea este alături de noi. Au fost foarte mulți la ultimul meci. Sincer, terenul nu prea contează atât timp cât noi ne facem jocul nostru.”

Pentru mijlocaș, sezonul a avut și o încercare personală. O accidentare l-a ținut departe de teren, obligându-l să urmărească de la distanță evoluțiile colegilor.

„E foarte greu să te uiți de la televizor și să fii accidentat, pentru că ai impresia că nici nu mai faci parte din lot. Dar am urmărit fiecare meci și știam de capacitatea coechipierilor. Mă bucur că nu mi-au simțit lipsa.”

Acum, revenit pe gazon și fără dureri, Bratu privește cu încredere spre deplasarea din Giulești, unde Rapidul îl așteaptă pe Corvinul într-o atmosferă pe care o cunoaște deja.

„Va fi un meci greu, dar ce este mai frumos decât să joci sâmbătă, la nouă jumătate, pe un asemenea stadion, cu mulți suporteri? Sper să facem o figură frumoasă.”

Corvinul merge în Giulești fără stadionul de acasă, dar cu ceva ce nu i-au putut lua nici șantierul, nici kilometrii parcurși pentru fiecare meci: curajul de a juca fotbal. La Hunedoara, buldozerele dărâmă tribunele vechi pentru a face loc viitorului. Pe teren, fotbaliștii construiesc deja altceva, o echipă care produce spectacol și obligă SuperLiga să o privească cu respect.