Universitatea Craiova – Farul 2-0. Campioana și-a apărat ambițiile într-un meci mai complicat decât sugerează scorul, în timp ce echipa lui Ioan Ovidiu Sabău a demonstrat, mai ales după pauză, că locul ocupat în prima jumătate a clasamentului nu este întâmplător. O poveste despre eficiență, reacție și două echipe care au avut argumente diferite.
În Craiova, publicul a învățat să ceară mai mult decât victorii. Vrea să recunoască în echipa sa curajul, inițiativa și acea autoritate care transformă un stadion într-un loc greu de cucerit. Iar în această seară, Universitatea i-a oferit toate acestea, dar nu fără câteva momente în care liniștea tribunelor a depins de precizia adversarilor.
Între două angajamente europene, Filipe Coelho a ales să împartă responsabilitățile. După remiza cu Getafe și înaintea deplasării din Andorra, portughezul a păstrat pe bancă mai mulți titulari importanți. Nu era o invitație la prudență, ci un pariu pe profunzimea lotului. Într-o cursă pentru titlu, unde Dinamo și Rapid continuă să adune puncte, Craiova nu-și permite să aleagă între campionat și Europa. Iar răspunsul echipei a venit repede.
Universitatea a împins jocul spre poarta constănțenilor cu un presing care a sufocat încercările de construcție ale Farului. Mingea revenea aproape obsesiv în posesia gazdelor, iar fiecare recuperare părea să anunțe o nouă amenințare.
Simon Elisor a transformat această presiune într-un avantaj concret. Francezul a primit în apropierea careului, s-a desprins din marcaj printr-o întoarcere scurtă și a finalizat precis. Era minutul 16, iar Craiova găsise recompensa pentru un început convingător.
Golul nu a redus intensitatea oltenilor. Luca Băsceanu a lovit bara, alte acțiuni au pus defensiva oaspeților la încercare, iar Farul părea obligată să consume aproape toate resursele pentru a rămâne în meci. Numai că echipa lui Sabău a avut o calitate importantă: nu și-a pierdut complet răbdarea.
Chiar într-o repriză dominată de gazde, constănțenii au găsit momentul în care puteau răsturna logica jocului. Ahlinvi, servit excelent de Vînă, a ratat cu capul din apropierea porții. A fost o ocazie uriașă, dar și dovada că superioritatea teritorială nu oferă niciodată garanții.
La pauză, diferența era de un singur gol. Craiova făcuse mai mult pentru victorie, însă Farul încă avea motive să creadă.
Sabău a înțeles că simpla rezistență nu putea aduce egalarea. A schimbat oameni, a modificat așezarea și le-a cerut jucătorilor să urce mai mult. Dintr-odată, oaspeții au început să lege pase, să recupereze mai sus și să împingă jocul spre jumătatea Universității. A fost partea cea mai interesantă a întâlnirii: momentul în care o echipă care păruse dominată a găsit mijloacele să conteste superioritatea adversarului.
Coelho a răspuns cu experiența celor păstrați inițial pe bancă. Bancu, Cicâldău și Baiaram au intrat pentru a restabili echilibrul, dar Farul nu mai era adversarul incomod doar prin apărare. Grigoryan a avut o șansă imensă, singur cu portarul, și a trimis pe lângă țintă.
Pentru constănțeni, aceea a fost probabil clipa în care un meci dificil putea deveni unul memorabil. Pentru Craiova, a fost avertismentul că avantajul trebuie apărat prin joc, nu doar prin trecerea timpului. Ultima parte a întâlnirii a avut tensiunea specifică partidelor în care una dintre echipe caută golul liniștii, iar cealaltă știe că o singură execuție poate schimba totul.
Al Hamlawi a trimis în bară, prelungind suspansul. Apoi, în minutul 88, o lovitură liberă executată de Cicâldău a găsit capul lui Romanciuk. Mingea a intrat în poartă, iar Craiova a putut, în sfârșit, să privească tabela fără teamă. Scorul de 2-0 a închis partida, nu și discuția despre felul în care s-a jucat.
Universitatea a fost echipa mai bună pe ansamblu. A avut o primă repriză solidă, a creat mai multe situații importante și a demonstrat că poate câștiga chiar și atunci când programul obligă la rotații. Cele trei puncte o păstrează aproape de Dinamo și Rapid și confirmă forța pe care o are pe propriul stadion.
Farul nu a plecat însă din Bănie fără argumente. A suferit în fața presingului, dar a avut puterea să se reorganizeze, să schimbe ritmul și să creeze ocazii care puteau modifica rezultatul. Ceea ce i-a lipsit nu a fost dorința de a reveni, ci precizia în momentele decisive.
Poate că aici se află adevărata diferență dintre cele două echipe în această seară. Craiova a știut să transforme în goluri ceea ce a construit. Farul a găsit drumul spre oportunități, dar nu și ultima atingere.
Universitatea a câștigat o partidă pe care a meritat-o prin joc și eficiență. Farul a pierdut un meci în care a avut curajul să revină, dar nu și inspirația să înscrie. Iar între aceste două realități s-a scris o victorie importantă pentru campioană, obținută cu mai multă muncă decât lasă să se înțeleagă tabela.
