Atlético Madrid a plecat cu un punct de pe terenul lui Stuttgart, scor 1-1, după o partidă în care Jan Oblak a ținut echipa în viață, iar Julián Álvarez a pus capăt unei lungi perioade fără gol. Spaniolii au suferit în fața presiunii germane, au revenit după pauză, dar eliminarea lui Hjulmand le-a schimbat din nou planurile.
Uneori, un egal spune mai multe despre o echipă decât o victorie. Pentru Atlético Madrid, deplasarea la Stuttgart a fost una dintre acele seri europene în care ambițiile trebuie lăsate, pentru o vreme, în seama rezistenței.
Gazdele au început cu o intensitate care i-a surprins pe madrileni. Nici nu se scursese primul minut, iar Jan Oblak fusese deja obligat să intervină pentru a împiedica deschiderea scorului. O minge pierdută de Marcos Llorente la construcție le-a oferit germanilor prima ocazie, iar El Khannouss a testat reflexele portarului sloven.
A fost doar începutul. Stuttgart a continuat să preseze sus, să recupereze rapid și să atace prin mișcările permanente ale lui Führich și El Khannouss. Atlético nu găsea nici spațiu, nici timp pentru a-și organiza jocul. Mingea revenea mereu la germani, iar fiecare încercare de ieșire din apărare părea să aducă un nou pericol.
Oblak a intervenit din nou în fața lui Stiller, în timp ce atacul madrilen a rămas aproape invizibil. Prima ocazie a oaspeților a venit abia după o jumătate de oră, când Pubill a trimis cu capul pe lângă poartă.
Stuttgart a găsit golul, dar Atlético a găsit răspunsul
Superioritatea gazdelor s-a concretizat înainte de pauză. După o acțiune construită pe partea dreaptă, Jamie Leweling a profitat de o minge pierdută de Pubill la marginea careului și a înscris cu un șut de stângul. Golul recompensa o repriză în care Stuttgart fusese echipa mai clară, mai agresivă și mai prezentă în joc.
Diego Simeone a intervenit la pauză, introducându-l pe Ademola Lookman în locul lui Jonathan David. Schimbarea a adus mai multă mobilitate în atac și i-a permis lui Julián Álvarez să găsească spațiile care îi lipsiseră în prima parte.
Egalarea a venit după o acțiune în care Barrios a avansat cu mingea, iar Lookman a trimis o pasă precisă către atacantul argentinian. Álvarez a preluat momentul cu instinctul unui marcator și a finalizat cu stângul, trimițând mingea în vinclu. Era golul pe care îl căuta din 29 aprilie. Pentru un atacant obișnuit să fie decisiv, reușita a însemnat mai mult decât egalarea de pe tabelă: a fost regăsirea încrederii.
Atlético a început apoi să joace mai curajos. Presiunea germanilor nu mai avea aceeași intensitate, iar madrilenii păreau capabili să construiască și să controleze perioade mai lungi de posesie. Numai că echilibrul s-a rupt din nou. Hjulmand a primit direct cartonașul roșu după o intrare dură asupra lui Stiller, iar Atlético a fost obligată să petreacă ultima jumătate de oră în inferioritate numerică. Stuttgart a reluat ofensiva, însă echipa lui Simeone a rezistat până la final.
Un punct care spune povestea unei seri complicate
Pentru Stuttgart, remiza lasă regretul unei prime reprize dominate și al ocaziilor care ar fi putut înclina definitiv balanța. Germanii au arătat de ce pot fi un adversar redutabil în Champions League, chiar dacă evoluțiile din campionat nu au avut aceeași constanță. Atlético pleacă din Germania cu satisfacția unui punct obținut în condiții dificile, dar și cu întrebări despre jocul său defensiv și dificultățile întâmpinate sub presiune.
Oblak a salvat ceea ce părea pierdut, Julián Álvarez a readus speranța, iar restul echipei a apărat-o până la ultimul fluier. Nu a fost seara în care Atlético și-a impus fotbalul, ci aceea în care a demonstrat că știe să supraviețuiască atunci când adversarul este mai bun.
