FC Voluntari – Universitatea Craiova 1-1. Un autogol, o bară, câteva ocazii importante și un penalty acordat după intervenția VAR au scris povestea unei partide în care fiecare echipă a avut motive să spere la victorie. Craiova a evitat înfrângerea, dar a ratat calificarea anticipată, în timp ce Voluntariul a demonstrat că răbdarea și organizarea pot echilibra diferențele de valoare individuală.
Fotbalul are uneori obiceiul de a contrazice ceea ce pare evident înaintea fluierului de început. Universitatea Craiova venise la Voluntari cu perspectiva unei calificări matematice în fazele eliminatorii ale Cupei României. Avea la dispoziție un lot valoros, experiență și argumentele unei echipe obișnuite să joace cu obiective importante. Gazdele aveau propriul plan, construit mai degrabă pe disciplină și atenție decât pe dorința de a domina.
Într-o seară rece, pe un teren care nu invita la mari demonstrații de virtuozitate, cele două abordări s-au întâlnit într-un meci al cărui rezultat avea să rămână deschis până aproape de final.
Craiova a început cu inițiativa, dar posesia nu i-a adus automat și superioritatea în fața porții. Băsceanu a trimis peste transversală din lovitură liberă, apoi Tavares l-a obligat pe Chioveanu să intervină. Teles a încercat și el să găsească o breșă, însă apărarea gazdelor a rezistat.
Voluntariul nu a căutat să transforme partida într-un schimb permanent de atacuri. Echipa lui Florin Pîrvu a preferat să păstreze distanțele între compartimente, să limiteze spațiile și să aștepte momentele în care adversarul putea greși.
Un asemenea moment a venit în minutul 40. O acțiune inițiată de Nuno Rodrigues s-a încheiat cu intervenția nefericită a lui Nikola Stevanovic, care a trimis mingea în propria poartă. Era 1-0, iar Universitatea descoperea că o repriză în care avusese mai mult inițiativa putea fi pierdută printr-o singură fază.
Repriza a doua a schimbat ritmul, nu și răbdarea gazdelor.
Filipe Coelho a apelat la Cicâldău, Mora și Nsimba, încercând să ofere echipei mai multă creativitate și prezență ofensivă. Craiova a împins jocul spre poarta adversă, iar ocaziile au început să apară.
Teles a fost aproape de egalare cu o lovitură de cap respinsă de Chioveanu, apoi a irosit o situație excelentă, după o pasă a lui Stevanovic. Mai târziu, Cicâldău a trimis mingea în bară, la centrarea lui Nsimba. Elisor a avut și el șansa sa, dar reluarea cu capul a trecut peste poartă.
Fiecare ocazie ratată făcea ca timpul să devină un adversar suplimentar pentru olteni. Voluntariul se apăra tot mai aproape de propriul careu, fără să renunțe la organizarea care îi adusese avantajul.
Egalarea a venit în minutul 84, după o fază care a necesitat intervenția arbitrajului video. Contactul dintre Kiki și Tavares a fost reanalizat de Szabolcs Kovacs la monitorul VAR, iar arbitrul a acordat penalty. Elisor a executat sigur și a restabilit egalitatea.
Finalul a consemnat un 1-1 care poate fi privit diferit din cele două vestiare. Pentru Voluntari, punctul răsplătește o prestație disciplinată și păstrează interesul pentru ultima etapă. Pentru Craiova, revenirea pe tabelă reprezintă un răspuns important, dar nu suficient pentru obiectivul cu care începuse partida.
Universitatea va trebui acum să câștige întâlnirea de pe teren propriu cu Dinamo pentru a avea calificarea garantată. Bucureștenii, liderii grupei D, au avantajul că și o remiză le asigură continuarea competiției. Voluntariul își va căuta șansa în deplasarea de la FC Bacău.
Dincolo de clasament, meciul a oferit o observație simplă despre această competiție: valoarea individuală poate crea ocazii, organizarea poate păstra un rezultat, dar niciuna nu oferă garanții.
La Voluntari, Craiova a recuperat un punct fără să obțină liniștea calificării. Iar Cupa României și-a păstrat, pentru încă o etapă, dreptul de a avea ultimul cuvânt.
