La 30 octombrie, Toma Simionov împlinește 71 de ani, iar Diego Armando Maradona ar fi împlinit 66. Două destine construite în lumi diferite, unul pe apele Deltei Dunării, celălalt pe terenurile de fotbal ale Argentinei. Îi despart sportul, țara și celebritatea, dar îi apropie talentul și felul în care au schimbat istoria disciplinelor lor.
Toma Simionov. Copilul care mergea cu barca la școală și a ajuns de două ori campion olimpic
Pentru Toma Simionov, barca a apărut în viață înaintea sportului. În Caraorman, satul din Delta Dunării în care s-a născut la 30 octombrie 1955, apa făcea parte din existența de fiecare zi. Drumurile care în alte locuri se parcurgeau pe jos sau cu bicicleta aici se făceau adesea vâslind. Inclusiv drumul spre școală.
Nimeni nu putea ști atunci că această familiaritate cu apa avea să-l conducă spre două titluri olimpice și spre unul dintre cele mai valoroase parteneriate din istoria sportului românesc. Fratele său mai mare, Gheorghe Simionov, era deja un nume important al canoei românești, medaliat olimpic și mondial. Toma avea să-i urmeze drumul, dar să-și construiască propria identitate sportivă.
Momentul decisiv a venit în 1980, înaintea Jocurilor Olimpice de la Moscova. Ivan Patzaichin, deja un mare campion, avea nevoie de un partener pentru proba de canoe dublu pe 1.000 de metri. Alegerea a căzut asupra lui Toma Simionov. Potrivit amintirilor sale, cei doi au început să formeze echipajul cu aproximativ două săptămâni înaintea competiției. În canoe, unde sincronizarea este esențială, o asemenea perioadă de acomodare părea extrem de scurtă. Doi sportivi trebuie să găsească același ritm, să înțeleagă reacțiile celuilalt și să transforme fiecare mișcare într-un efort comun.
Patzaichin aducea experiența, Simionov forța și determinarea. Împreună au găsit echilibrul necesar pentru a câștiga aurul olimpic la Moscova. Patru ani mai târziu, la Los Angeles, au demonstrat că succesul nu fusese întâmplător. Au cucerit din nou aurul la C2 1.000 de metri și argintul la C2 500 de metri. Trei medalii olimpice, dintre care două de aur, și trei titluri mondiale: un palmares care îl așază pe Toma Simionov printre marii sportivi ai României. Totuși, dincolo de medalii, povestea sa vorbește despre ceva mai puțin vizibil: capacitatea de a construi încredere între doi oameni.
Într-o ambarcațiune atât de îngustă, nu există loc pentru orgolii. Dacă unul își pierde ritmul, celălalt resimte imediat consecințele. Dacă unul ezită, barca încetinește. Victoria nu aparține niciodată unui singur om. Parteneriatul dintre Simionov și Patzaichin a devenit astfel mai mult decât o colaborare sportivă. A fost întâlnirea dintre două personalități formate de același univers al Deltei, care au dus România pe cea mai înaltă treaptă a podiumului olimpic.
După retragere, Toma Simionov a rămas aproape de canoe și de generațiile care au venit din urmă. Astăzi, la 71 de ani, numele său merită rostit cu aceeași admirație ca în zilele victoriilor de la Moscova și Los Angeles. Pentru că în spatele fiecărei medalii există o poveste, iar a lui începe cu un copil care traversa apele Deltei pentru a ajunge la școală.
Maradona. Argentina își amintește de Diego, în timp ce Boca și River se pregătesc pentru o nouă confruntare
La 30 octombrie 1960, într-o familie modestă din Lanús, provincia Buenos Aires, se năștea Diego Armando Maradona. Copilăria și-a petrecut-o în Villa Fiorito, unde fotbalul era deopotrivă joc, refugiu și speranță. Avea să devină unul dintre cei mai mari fotbaliști ai tuturor timpurilor, dar și una dintre cele mai complexe personalități pe care sportul le-a cunoscut.
A debutat în prima ligă argentiniană la numai 15 ani, pentru Argentinos Juniors. A ajuns apoi la Boca Juniors, clubul pe care îl iubea și alături de care a câștigat campionatul argentinian în 1981. Au urmat Barcelona și Napoli, orașul italian unde Maradona a devenit mai mult decât un fotbalist. A condus echipa spre primele două titluri din Serie A, în 1987 și 1990, transformând un club din sudul Italiei într-un adversar capabil să învingă marile puteri ale fotbalului european. Dar imaginea care avea să-l definească pentru totdeauna rămâne cea din Mexic, în 1986.
Argentina a câștigat Cupa Mondială, iar Maradona a fost figura centrală a turneului. În sfertul de finală cu Anglia a marcat două goluri intrate în istorie din motive complet diferite: unul cu mâna, validat de arbitru, celălalt după o cursă extraordinară printre adversari.
Talentul său a coexistat cu excesele, controversele și problemele personale. O biografie care nu poate fi povestită corect nici prin idealizare, nici prin reducerea omului la greșelile sale.
Maradona a murit la 25 noiembrie 2020, la numai 60 de ani. Aniversarea sa din acest an vine într-un moment cu o semnificație specială pentru fotbalul argentinian, în apropierea unei noi confruntări dintre Boca Juniors și River Plate.
Superclásico este mai mult decât un derby. Este o rivalitate care traversează cartiere, familii și generații. Iar Maradona, chiar dacă a fost legat profund de Boca, rămâne o personalitate a întregii Argentine. În tribunele de la La Bombonera, în tricourile purtate de suporteri și în poveștile spuse de părinți copiilor, Diego continuă să fie prezent. La 66 de ani de la nașterea sa, Argentina nu își amintește doar de un campion mondial. Își amintește de un om care a făcut din fotbal o formă de identitate națională.
Ceilalți oameni ai zilei de 30 octombrie
Ziua aduce și aniversarea lui Tudor Cucu-Dumitrescu, care împlinește 29 de ani. Fost practicant al scrimei de performanță, participant la Jocurile Olimpice de Tineret din 2014, a ales ulterior actoria și a câștigat Premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal în 2024. Un exemplu că disciplina învățată în sport poate deschide drumuri neașteptate.
Tot astăzi se împlinesc 20 de ani de la dispariția lui Iosif Bükössy, antrenorul care a contribuit la formarea lui Gheorghe Hagi. Un om a cărui muncă la nivelul juniorilor a lăsat urme adânci în fotbalul românesc.
Vladimir Tămaș împlinește 65 de ani, George Chiriac și Bogdan Buhuș împlinesc câte 47, iar de la moartea lui Ștefan Ionescu, fost mare antrenor al hocheiului românesc, se împlinesc patru ani.
Toma Simionov a cucerit lumea pe apă, Maradona a cucerit-o cu mingea la picior, iar ceilalți au contribuit, fiecare în felul său, la istoria sportului. Nu toate poveștile au aceeași notorietate. Dar fiecare merită să fie păstrată.
Mai puțină bârfă. Mai multe povești despre sport.
