La Miercurea Ciuc, Cristiano Bergodi ajunge la 300 de meciuri ca antrenor în Superliga. O bornă personală care se întâlnește cu ambițiile unei echipe aflate în căutarea continuității. Pentru Universitatea Cluj, deplasarea din Harghita înseamnă mai mult decât trei puncte, este încă un examen al maturității.
Trei sute de meciuri nu încap într-o statistică. În spatele lor sunt vestiare în care s-a sărbătorit, altele în care tăcerea a spus mai mult decât orice discurs, victorii care au schimbat destine și înfrângeri după care a trebuit să o iei de la capăt. Cristiano Bergodi le-a cunoscut pe toate în fotbalul românesc. Iar astăzi, la 62 de ani, italianul ajunge la această bornă pe banca Universității Cluj, un club pentru care răbdarea, speranța și sentimentul apartenenței au fost întotdeauna mai importante decât confortul succesului.
Poate că tocmai de aceea întâlnirea cu Csikszereda are o semnificație aparte. Nu există reflectoarele unui derby și nici spectacolul unei confruntări între pretendentele la titlu. Există însă ceva la fel de important pentru o echipă care își dorește să rămână între cele mai bune: obligația de a trata fiecare adversar cu aceeași seriozitate.
Universitatea vine după trei victorii consecutive, ultima obținută împotriva FCSB, scor 1-0. Rezultatele au adus liniște după o perioadă în care până și viitorul antrenorului fusese pus sub semnul întrebării. Dar Bergodi nu pare omul care să confunde liniștea cu împlinirea.
„Nu mă descurajez, nu mă demoralizez niciodată în viața mea, în general, nu doar din punct de vedere sportiv”, spune italianul.
Este, poate, cea mai potrivită definiție a felului în care a traversat anii petrecuți în România. Fără promisiuni grandioase, fără să transforme fiecare victorie într-o demonstrație de superioritate și fără să considere un moment dificil drept sfârșitul drumului.
La Miercurea Ciuc, adversarul ocupă ultimul loc, dar clasamentul nu joacă niciodată singur. Csikszereda are propriile nevoi, propriile argumente și un antrenor, Valentin Suciu, pe care Bergodi îl cunoaște din perioada petrecută împreună la Sepsi. Respectul pentru adversar nu schimbă însă obiectivul clujenilor: victoria și posibilitatea revenirii pe locul patru.
Pentru „U”, există și o mică datorie față de istoria recentă. În patru deplasări anterioare la Miercurea Ciuc, alb-negrii nu au reușit să câștige. Al cincilea meci poate aduce acel succes așteptat.
Dincolo de rezultate, Bergodi vorbește despre o echipă care începe să-și regăsească echilibrul. Cele 20 de goluri primite îl preocupă, chiar dacă Universitatea are al treilea atac al campionatului, după Universitatea Craiova și Dinamo. Pentru italian, soliditatea defensivă nu este doar responsabilitatea fundașilor, ci o formă de solidaritate a întregului grup.
Iar solidaritatea este un cuvânt pe care suporterii Universității îl înțeleg poate mai bine decât mulți alții. Ei au rămas lângă echipă și atunci când rezultatele nu ofereau prea multe motive de bucurie. Au continuat să creadă în culorile alb-negru, în generații diferite, în vremuri diferite, cu aceeași fidelitate.
Astăzi, această legătură dintre echipă și tribune merită răsplătită nu prin declarații spectaculoase, ci prin seriozitate, caracter și fotbalul care să dea speranței un fundament real.
La meciul 300, Bergodi nu cere o sărbătoare. Cere atenție, determinare și trei puncte. Și privește mai departe, spre play-off, conștient că nimic nu este încă obținut.
„Sunt recunoscător fotbalului românesc că m-a acceptat, am fost primit foarte bine la toate echipele la care am antrenat. 300 de meciuri e un obiectiv important, dar sper că voi face mai multe.”
Sunt cuvintele unui antrenor care nu și-a pierdut dorința de a continua. Pentru Universitatea Cluj, povestea nu este despre un singur om și nici despre o singură după-amiază de fotbal. Este despre încercarea de a construi ceva durabil, într-un campionat în care entuziasmul poate dispărea la fel de repede cum apare.
Iar dacă există un cadou potrivit pentru cele 300 de meciuri ale lui Cristiano Bergodi, acesta nu trebuie căutat într-o festivitate. Poate fi găsit în felul în care echipa lui va intra pe teren, va lupta și va încerca să câștige.
Pentru că, la „U” Cluj, o victorie nu înseamnă niciodată doar trei puncte. Înseamnă încă un motiv pentru ca oamenii din tribune să creadă că drumul merge în direcția bună.
