Jaqueline Cristian – 26 de minute pe teren, dar o zi întreagă de încredere: „Acasă, publicul mă energizează!”
Jaqueline Cristian continuă să meargă cu zâmbetul pe buze la UniCredit Iași Open. Nu doar pentru că s-a calificat fără emoții în sferturile de finală, ci și pentru că joacă acolo unde simte că aparține: acasă, în fața oamenilor care o susțin fără condiții.
Meciul cu croata Jana Fett s-a încheiat repede – doar 26 de minute de joc oficial, după care adversara a fost nevoită să abandoneze la scorul de 4-1 pentru româncă. Dar Jaqueline nu s-a grăbit să plece: a rămas pe teren și s-a antrenat încă o jumătate de oră, sub privirile celor care au venit s-o vadă.
„Nu e niciodată plăcut să câștigi așa, sper să nu fie ceva grav pentru Jana și să revină cât mai repede. Eu mi-am dorit să rămân, aveam nevoie să simt Centralul de la Iași. Chiar dacă nu mai era un meci oficial, voiam să profit de energia asta frumoasă”, a explicat Jaq.
Obiectiv clar: să rămână sus
Jaqueline Cristian trăiește unul dintre cele mai constante sezoane ale carierei. A câștigat titlul WTA 125 de la Puerto Vallarta, a ajuns în finală la Rabat, a bifat turul 3 la Australian Open, Roland Garros, Indian Wells și Roma. Iar acum e din nou în sferturi.
„Asta ne-am propus: să fiu prezentă constant în fazele finale. Muncim mult, atent, pe tot ce pot îmbunătăți – și la punctele slabe, și la cele tari, să le fac și mai solide. E reconfortant să simt că vin rezultatele după tot efortul depus”, a spus ea.
Urmează Panna Udvardy, o luptă de zgură
În sferturi, Jaqueline o va întâlni pentru prima oară în meci oficial pe Panna Udvardy (Ungaria, locul 150 WTA), finalistă la Iași în 2022.
„Ne știm de mult timp, ne-am și antrenat împreună. Joacă bine pe zgură, e solidă și va fi nevoie să pregătim foarte atent meciul. Dar am încredere în echipa mea și în jocul meu”, a transmis Jaq, cu calmul pe care doar forma bună ți-l dă.
Publicul? Nu presiune. Energie pură
Pentru unii sportivi, să joace acasă înseamnă presiune. Pentru Jaqueline Cristian, e un dar. Un bonus. O reîncărcare de baterii.
„N-am simțit niciodată stresul de a juca în fața românilor. Din contră! Prima oară când am simțit o tribună mare a fost la 13 ani, la Les Petits As – 7.000 de oameni! Mi-a plăcut la nebunie! De atunci, publicul a fost o sursă de energie pentru mine, nu un obstacol.”
Amintirea e vie și acum: acel turneu din Franța, în 2012, l-a și câștigat. Iar acasă, de atunci până azi, a păstrat același ritual: „Îmi chem prietenii, familia, vreau să-i am aproape. Îmi dau încredere, iar din cercul meu n-am primit niciodată negativitate. De aceea nu am văzut niciodată un meci de acasă ca pe o povară.”
Acum, Jaqueline Cristian e gata de încă un duel pe zgura de la Iași. Încrezătoare, relaxată și susținută din plin de tribune. Când tribuna devine combustibil, orice e posibil.
