Belgia – Italia 4-1 | UEFA Nations League. La trei zile după victoria împotriva Franței, Italia a descoperit la Bruxelles cât de fragil poate fi echilibrul unei echipe aflate încă în construcție. Belgienii au câștigat meritat, conduși de inspirația lui Kevin De Bruyne și de viteza lui Jérémy Doku, și merg în sferturile de finală. Italia încheie grupa pe locul trei.
Golul lui Pio Esposito părea să anunțe o nouă seară frumoasă pentru Italia. Centrarea lui Kayode, execuția atacantului de la Inter și avantajul obținut pe terenul Belgiei ofereau continuitate victoriei recente împotriva Franței. Pentru câteva minute, echipa lui Roberto Mancini a lăsat impresia că începe să găsească stabilitatea pe care o caută de atâta vreme.
Numai că fotbalul nu oferă garanții de la o partidă la alta. Iar Belgia, departe de a fi descurajată de golul primit, a început să joace cu o autoritate pe care italienii nu au mai reușit să o conteste.
Kevin De Bruyne a fost omul în jurul căruia s-a construit superioritatea gazdelor. A găsit spații între liniile Italiei, a schimbat direcția atacurilor și a dat ritm unei echipe care a înțeles repede unde se află vulnerabilitățile adversarului. Pe flancuri, Doku și Moreira au adăugat viteză și inițiativă, obligând apărarea italiană să se retragă tot mai aproape de propriul careu.
Egalarea lui De Cuyper a avut și o doză de șansă, dar a venit într-un moment în care Belgia începuse deja să domine. Apoi, în numai câteva minute, Ngoy a profitat de o fază fixă pentru primul său gol la națională, iar Doku a transformat o acțiune individuală într-o execuție care a dus scorul la 3-1.
Trei goluri primite în unsprezece minute. Nu atât rapiditatea lor a fost îngrijorătoare pentru Italia, cât ușurința cu care belgienii au ajuns în situații de finalizare.
La pauză, diferența putea fi și mai mare. Gianluigi Donnarumma, unul dintre puținii italieni care și-au păstrat nivelul, a intervenit decisiv în mai multe rânduri, inclusiv în fața lui De Bruyne.
Mancini a încercat să schimbe cursul partidei prin modificări de sistem și de personal. Au intrat Dimarco și Doumbia, apoi Cisse și Palestra, iar Italia a căutat o formulă mai ofensivă. Dar problema nu era doar așezarea pe teren. Belgia câștiga duelurile, recupera rapid și avea o claritate a jocului pe care adversara nu o putea reproduce.
Diferența dintre cele două echipe s-a văzut și în cifre: 22 de șuturi ale gazdelor, dintre care zece pe poartă, față de numai 12 încercări și patru cadrate ale italienilor.
Al patrulea gol a rezumat întreaga seară. De Bruyne a inițiat acțiunea, Doku a destabilizat din nou defensiva, iar Moreira a încheiat combinația cu primul său gol pentru Belgia.
Italia a avut șansa să reducă diferența spre final, însă Pio Esposito a ratat un penalti, apărat de Lammens. Pentru tânărul atacant, care deschisese scorul și ajunsese la zece reușite în tricoul naționalei, a fost un final amar al unei partide începute atât de promițător.
Belgia a câștigat fără să lase loc unor mari controverse. Echipa lui Mark van Bommel a fost mai rapidă, mai bine organizată și mai inspirată în momentele importante. Cu De Bruyne în rol de conducător al jocului și Doku într-o seară excelentă, gazdele au oferit o demonstrație de fotbal ofensiv, nu doar o victorie de clasament.
Pentru Italia, locul trei în grupă și eliminarea din Nations League reprezintă o dezamăgire, mai ales după succesul împotriva Franței. Dar această înfrângere nu anulează ceea ce echipa a arătat cu trei zile înainte, după cum nici victoria de la Milano nu putea ascunde toate dificultățile unei generații tinere.
Mancini are de găsit un echilibru între curajul schimbării și nevoia de continuitate. Fotbaliștii tineri au nevoie de experiență, însă experiența se acumulează și în seri în care adversarul îți arată, fără menajamente, ce mai ai de învățat.
Belgia merge în sferturile de finală, alături de Franța. Italia își continuă reconstrucția în afara competiției.
La Bruxelles nu s-a încheiat un proiect, ci doar iluzia că victoria împotriva Franței rezolvase deja toate problemele. Pentru belgieni, seara a adus confirmarea valorii unei echipe care și-a regăsit ritmul. Pentru italieni, a rămas o lecție severă, dar utilă, cu condiția să fie înțeleasă.