Bănia a răbufnit din nou! Universitatea Craiova a urcat în fruntea Superligii după victoria muncită cu Hermannstadt, scor 1-0, dar meciul nu va rămâne în memoria suporterilor doar pentru execuția de manual a lui Oleksandr Romanchuk. Nu. Finalul a fost confiscat de arbitrii, care au reușit să iasă mai mult în evidență decât cei care ar fi trebuit să fie actorii principali: fotbaliștii.
Un gol al sibienilor, anulat în prelungiri, lasă un gust amar și reaprinde eterna întrebare: până când va mai decide fluierul, și nu mingea, soarta meciurilor din Superligă?
Craiova, cu frâna de mână trasă și ochii pe Europa
Rădoi a trimis în teren o echipă masiv schimbată față de duelul european cu Spartak Trnava – doar Romanchuk a rămas „soldat” de linia întâi. Și a meritat: ucraineanul a prins o execuție superbă din afara careului, un șut care a tăiat aerul Băniei și a aterizat direct în vinclu. Publicul a explodat, dar Craiova n-a apăsat pedala până la capăt.
Oltenii au preferat să controleze, să paseze, să conserve, poate și cu gândul la returul european. Hermannstadt a prins curaj, a lovit bare, a ratat din poziții mari, dar s-a lovit mereu de Silviu Lung Jr., omul care pare să fi moștenit reflexele tatălui său.
Final de meci cu gust amar
Când toată lumea se pregătea de ultimele aplauze, a venit faza care a schimbat totul: o centrare respinsă prost, mingea ajunge la atacantul sibienilor, șut, mingea lovește gheata lui Lung și… aici se rupe filmul.
A fost sau nu a fost gol? În tribună, oamenii jură că balonul a trecut linia porții. Pe reluări pare că „da” – dar la noi, regula este simplă: dacă e fază mare, arbitrii se fac mici. Fluierul final a înghițit protestele, iar în loc de o remiză spectaculoasă, tabela a rămas blocată pe 1-0.
Craiova, lider cu emoții – dar și cu semne de întrebare
Oltenii sunt în frunte și asta e ce contează pentru clasament, dar pentru fotbalul românesc, imaginea e aceeași, avem jucători care fac spectacol și arbitri care-l strică.
Și dacă tot vorbim de spectacol, nu putem să nu ne gândim: ce-ar fi fost dacă azi VAR-ul ar fi fost folosit cu sânge rece și nu cu ochii închiși? Câte puncte și-ar mai fi pierdut echipele în ultimii ani din cauza unor decizii „la limită” care, culmea, pică aproape mereu în favoarea favoriților?
În Bănie, fanii cântă, echipa strânge puncte, dar undeva, în culise, persistă sentimentul că în Superliga noastră fotbalul se joacă cu două mingi: una pe gazon și una… în buzunarul arbitrilor.
