Boca în ploaie: eficiență fără artificii, dar cu trei victorii la rând

Poate că n-a fost spectacol, poate că n-a fost o demonstrație ofensivă de manual, dar a fost exact ceea ce Boca știe să facă mai bine decât aproape oricine în Argentina: să câștige meciuri care, în mod normal, ar trebui să incomodeze. Și să o facă cu o senzație de inevitabil.

La Mar del Plata, într-o atmosferă care părea mai degrabă desprinsă dintr-un thriller britanic – ploaie torențială, ceață grea, vizibilitate redusă –, Aldosivi a încercat să pună piedică. Încercarea a durat 44 de minute.

Di Lollo și manualul de fotbal „practic”

Un corner, un duel aerian și un gol. Atât. Asta a fost diferența dintre două echipe care, până atunci, se neutralizaseră mai degrabă prin lipsa de idei decât prin vreo genialitate tactică. Di Lollo a apărut unde trebuia și a făcut 1-0. Simplu. Iar cu Boca, când deschide scorul, de obicei meciul se termină acolo.

Battaglia, același scenariu, altă semnătură

Aldosivi a ieșit la joc după pauză, a încercat să construiască măcar iluzia unui egal. Și, evident, fix în momentul în care gazdele păreau aproape să prindă curaj, Boca a scos din joben aceeași rețetă. Centrare Paredes, lovitură de cap Battaglia, 2-0, game over.

Boca, varianta „cronometrată”

Să nu ne amăgim: Boca nu e o echipă care să respire exuberanță, ci una care calculează și execută. Statisticile? Mai multă posesie, mai mult control. Spectacolul? Nu prea. Dar eficiența? Absolut.

Și, în fond, de ce să îți ceri scuze pentru victorie? Mai ales când e a treia consecutivă, când urci pe podiumul Zonei A și, mai important, ajungi lider în clasamentul anual.

Concluzie: Boca știe ce face

Există echipe care câștigă prin entuziasm, altele prin haos organizat. Boca? Boca câștigă printr-un soi de pragmatism care, în Argentina, e aproape o virtute națională. Într-o seară în care ploaia și ceața au înghițit Mar del Plata, singurul lucru clar a fost că Boca nu are de gând să încetinească.