Există seri în care fotbalul își scoate crampoanele și intră, cu respect, în arhivă. Nu pentru un exercițiu de nostalgie, ci pentru o rectificare rece, de aceea pe care o simți în tăcerea tribunelor. Pe uefa.com, pagina FCSB afișează acum strict traseele europene ale clubului din era modernă: 2017/18 (play-off) și 2024/25 – plus meciurile din vara 2025/26, încheiate prematur cu Șkendija. Nicio Cupă a Campionilor în dreptul FCSB. Trofeul din 1986 e consemnat la Steaua București. E o modificare mică în interfață, dar grea ca simbol: UEFA aliniază statistica la deciziile definitive din instanțele românești.
Ce spune dreptul și de ce contează pe uefa.com
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit definitiv, în iunie 2025, că palmaresul din 1947–1998 aparține CSA Steaua București. Perioada 1998–2003 rămâne legată de fosta entitate AFC, iar din 2003 încoace FCSB își are propriul palmares, separat de istoria militară. Pe scurt, Sevilla ’86 și Supercupa din ’87 nu pot fi revendicate de clubul condus azi de Gigi Becali. E un verdict cu efecte mai ales de imagine, dar imaginea contează atunci când fișa oficială a clubului e citită de Europa.
Federația Română de Fotbal a transmis la rândul ei că va acționa după motivarea deciziei, semn că mecanismul birocratic, între Nyon și București – funcționează prudent, dar previzibil. Foaia de la UEFA arată deja o aliniere: FCSB nu mai apare, pe propria pagină, cu Cupa din 1986.
Ironia fină a continuității
Un detaliu “winterian”: în timp ce trofeul suprem nu stă la rubrica FCSB, sezonul 1985/86 rămâne imortalizat pe site-ul UEFA la capitolul Steaua – match sheet-ul finalei cu Barcelona e acolo, neatins, ca un diapozitiv într-un muzeu. Continuitatea afectivă a suporterilor coexistă, iată, cu continuitatea juridică din hotărâri și cu continuitatea statistică de pe platformele oficiale. Trei linii paralele care, măcar până la următoarea dispută, nu se întâlnesc.
Lecția verii 2025 pentru campioană
FCSB a trecut în iulie printr-o dublă densă emoțional: un avertisment primit în Andorra (2–1 pentru Inter Club d’Escaldes în retur, după 3–0 la București) și apoi o eliminare tăioasă cu Șkendija, 0–1 la Tetovo și 1–2 pe Arena Națională, 1–3 la general. Europa te obligă să fii exact, meciurile nu țin loc de comunicate.
Aici e miezul, iar dacă nu mai poți spune povestea altora ca propria-ți zestre, trebuie să-ți scrii epicul. Nu cu caps-lock, ci cu calificări. Nu cu epopei de tribunal, ci cu seri în care mingea intră și minutele lungi devin scurte.
Ce rămâne după praf și paranteze
• Pentru CSA Steaua: confirmarea că palmaresul 1947–1998 îi aparține, cu toate trofeele incluse. Pagina UEFA a sezonului ’85/86 le păstrează gloria acolo unde e consultată de întreaga Europă.
• Pentru FCSB: o fișă UEFA curată, fără 1986, dar și fără alibiuri. Coeficientul nu suferă pentru că trofeele vechi nu se punctează, însă prestigiul se clădește din nou, sezon cu sezon, iar preliminariile din 2025/26 au arătat cât de scump se plătește fiecare neatenție.
Concluzie (cu un zâmbet abia schițat)
Într-o țară în care fotbalul a învățat să stea în boxa martorilor, UEFA tocmai a făcut ordinea minimală din vitrine: așezat, fără fanfară. Pentru FCSB, e un memento sobru: gloria nu se transferă prin hotărâri, ci prin calificări. Iar dacă Sevilla rămâne, pe drept, o fotografie din alt album, pagina de azi e încă goală pentru o legendă nouă. Și n-ar fi deloc rău ca următoarea rectificare de pe site să fie una despre un play-off câștigat, nu despre un capitol lipsă.
