Într-o Craiovă îmbrăcată în ceață, cu „Oblemenco” fremătând ca un vulcan gata să erupă, Universitatea a trăit una dintre acele nopți europene în care fotbalul îți dă și îți ia în același minut. 1-2 cu Sparta Praga în runda a 5-a din faza tip „grupă unică” a Conference League, un meci dens, tensionat, cu ocazii rarisime, cu un penalty ratat care putea schimba istoria serii și cu lovitura finală venită crud, în minutul 89.
Și totuși, dincolo de durere, rămâne un adevăr important, Craiova rămâne cu 7 puncte și își păstrează șanse serioase la calificare, cel puțin în play-off. Urmează ultimul episod al fazei, la Atena, cu AEK, pe 18 decembrie, de la 22:00, un ultim test pentru o echipă care încă are în mâini propriul destin european.
Ceața, presiunea și începutul în care Sparta a „ținut” meciul
De la primul fluier, Sparta Praga a venit cu postura echipei obișnuite să dicteze: a urcat liniile, a împins jocul în jumătatea Craiovei și a încercat să macine răbdarea tribunei. Paradoxal, prima ocazie cu adevărat notabilă a apărut tot la poarta cehilor: în minutul 9, Monday Etim a prins un șut din unghi dificil, iar Jensen a fost atent și a reținut.
Sparta a rămas însă în controlul teritorial al primei jumătăți de oră. Au venit și momentele grele pentru defensiva alb-albastră, dubla șansă din minutul 21, apoi o succesiune de mingi aruncate în careu, blocaje, respingeri, o presiune care nu te lovește neapărat imediat, dar te obligă să trăiești cu pericolul lipit de tine.
Bara transversală și momentul care putea aprinde seara
Într-un peisaj în care Craiova părea amorțită de densitatea jocului ceh, Sparta a fost la un pas de gol: Mercado a zguduit transversala cu un șut violent din interiorul careului. Isenko era, practic, bătut. A fost secunda aceea în care stadionul simte că scapă ceva printre degete.
Și exact când cursul părea să curgă într-o singură direcție, Craiova a primit șansa serii, un penalty după o fază analizată îndelung la VAR. A fost momentul perfect pentru ca „Oblemenco” să explodeze și pentru ca meciul să se răstoarne. Numai că execuția lui Anzor a urcat mult peste poartă. Un penalty ratat nu e doar o ocazie irosită, e o rană psihologică, pentru că schimbă cum respiri în restul meciului. La pauză: 0-0, dar cu sentimentul că tabela ascunde o poveste mult mai agitată.
Repriza a doua: o greșeală, un gol, apoi „golazo”-ul care a ridicat stadionul
Sparta a lovit repede după reluare, într-un scenariu pe care Craiova și-l dorea evitat cu orice preț. O pierdere de minge într-o zonă sensibilă, o tranziție scurtă, o pasă decisivă și finalizarea simplă a lui Albion Rrahmani: 0-1. Un gol care a tăiat aerul din tribune și a cerut un răspuns imediat.
Răspunsul a venit, spectaculos, prin Steven Nsimba introdus la pauză. În minutul în care Craiova părea să caute soluții cu mâinile goale, Nsimba a scos o torpilă de la distanță, direct în vinclu: 1-1. Genul de reușită care nu „egalează” doar un meci, ci îl resetează emoțional. Stadionul a revenit la viață, iar Craiova a primit, din nou, dreptul de a visa.
Finalul: echilibru fragil și lovitura de la 89
După egalare, jocul s-a așezat într-o zonă neclară, Craiova încerca să urce, Sparta încerca să nu se deschidă. S-a simțit că ambele echipe își calculează riscurile, că orice pas greșit poate fi fatal. Iar fatalitatea a venit, rece, în minutul 89: Matej Rynes a înscris pentru 1-2, golul care a decis partida și a lăsat Craiova cu gustul amar al unei seri în care detaliile au fost nemiloase.
Concluzia unei seri care doare, dar nu închide drumul
Craiova a pierdut dramatic, însă nu s-a prăbușit. A avut momente de suferință, dar și momente de fotbal adevărat, un penalty-ul care putea schimba filmul, „golazo”-ul lui Nsimba care a reaprins speranța, energia tribunei care a împins echipa spre revenire. Sparta a arătat maturitate și eficiență în momente-cheie, iar Craiova a plătit scump două episoade: ratarea de la punctul cu var și golul primit pe final.
Clasamentul și punctele încă țin ușa deschisă, 7 puncte și șanse importante de calificare. Urmează Atena, AEK, 18 decembrie, ora 22:00, o seară în care Universitatea Craiova nu mai are voie să se gândească la ce a pierdut cu Sparta, ci la ce poate câștiga pentru primăvara europeană.
