Arne Slot a așteptat 18 luni pentru un rezultat de egalitate, iar apoi au venit două, în două zile de joi consecutive. Clișeul spune că au sosit ca autobuzele londoneze, iar acuzația va fi că Liverpool a „parcat autobuzul”. Pentru Slot, antrenorul care spunea că i-a fost „greu de auzit” că Liverpool a fost etichetată drept plictisitoare, un meci greu de privit a fost, totuși, o demonstrație de eficiență.
Seria fără înfrângere a ajuns la 10 meciuri și sugerează că restartul, mai solid, a fost un succes cu nuanțe. A fost un exercițiu de control al pagubelor executat cu o competență studiată. Era deja singura echipă care o oprise pe Arsenal să marcheze în acest sezon. Acum a făcut-o de două ori.
Liverpool a avut prea puține meciuri fără gol primit în stagiunea aceasta, dar a reușit să închidă poarta și în fața lui Real Madrid, Internazionale și Aston Villa. A arătat că poate ataca bine și se poate apăra bine, însă rareori le face pe ambele în același meci. De fapt, pentru prima dată în 15 ani în Premier League, Liverpool nu a avut niciun șut pe poartă, chiar dacă Conor Bradley a zguduit bara lui Arsenal cu un șut de la 25 de metri. În rest, a fost puțin din principiile ofensive despre care Slot vorbea cu o zi înainte, dar avea și motive, era în criză de atacanți, iar abordarea poate fi citită ca un semn că realitățile meseriei îi împing pe toți spre pragmatism.
Slot a petrecut sezonul plângându-se că Liverpool întâlnește mereu defensive aglomerate. De data asta, a împrumutat tactica. Idealistul a scos la iveală o latură pragmatică, iar acum, probabil, nu va mai critica defensivitatea adversarilor. O vizită pe terenul lui Arsenal îi face și pe cei mai „pur” adepți ai principiilor să-și ajusteze metodele. Înainte de Liverpool, doar Manchester City plecase cu un punct de pe Emirates în acest sezon, folosind și ea o așezare neobișnuit de defensivă. A fost ziua în care Pep Guardiola l-a imitat pe Jose Mourinho. Poate fi, indirect, un compliment și pentru Arsenalul lui Mikel Arteta.
Arsenal a fost energică, hotărâtă, dar nu suficient de incisivă. Liverpool a fost împinsă înapoi, sufocată la început de pressingul gazdelor. În repriza a doua a fost ceva mai expansivă și mai curajoasă. La final a avut chiar mai multă posesie.
Au existat însă momente în care toată lumea era în 40 de metri de poarta lui Alisson. Slot insistase că preferă 4-3-3. În practică, a fost mai degrabă un 4-6-0. Nu în sensul „4-6-0” al lui Luciano Spalletti la Roma, ci ca o strangulare a mijlocului. A făcut-o și la San Siro. De fiecare dată, planul a funcționat.
Lipsa prezenței în față a fost accentuată de rolul lui Florian Wirtz ca „fals nouă”. Nu acesta era planul când Liverpool a investit 200 de milioane de lire în atacanți în vară, dar multe dintre lucrurile petrecute la Anfield în acest sezon au mers pe alte căi decât cele imaginate. Au fost faze în care William Saliba și Gabriel Magalhães nu aveau pe cine marca. Dacă mulți atacanți s-au lovit de probabil cel mai bun cuplu de fundași centrali din Premier League, poate că logica a fost să nu le dai niciun reper.
A fost și o necesitate: Hugo Ekitike s-a alăturat lui Alexander Isak pe lista indisponibililor. Suedezul a lipsit mult în acest sezon, chiar dacă tentația este să spui că a lipsit deseori și atunci când a fost pe teren. Practic, ambele echipe au jucat fără atacant, însă la Arsenal asta a fost mai degrabă dovada cât de ineficient a fost Viktor Gyokeres. A avut opt atingeri, niciuna între minutele 11 și 40. Meciul s-a desfășurat în jurul lui, dar rareori prin el. Măcar când Erling Haaland are puține atingeri, una ajunge adesea în plasă. Gyokeres a întâlnit Liverpool de două ori în acest sezon și n-a produs nimic. Ibrahima Konate, în schimb, a avut motive să fie mulțumit: două dintre cele mai bune prestații ale lui au venit exact în fața acestei „piese” greoaie din atacul lui Arsenal.
Dacă fundașii centrali nu ar trebui să fie enigme, Konate este una, însă vârful lui de formă rămâne la nivel foarte înalt. Milos Kerkez a fost chinuit de Bukayo Saka la început, dar la final doar unul dintre ei a terminat meciul pe teren, și nu a fost specialistul în a marca împotriva lui Liverpool. Pentru Kerkez, la fel ca pentru Liverpool, recompensa a venit din încăpățânare și rezistență.
Liverpool își va încheia duelurile cu Arsenal în acest sezon cu patru puncte, probabil prea puține față de ce a cedat altor adversari. Însă putea pleca din seara aceasta la 17 puncte în spatele lui Arsenal, ceea ce ar fi sunat stânjenitor. E posibil să termine totuși sezonul la o distanță și mai mare.
Slot a admis deja că Liverpool nu e în cursa la titlu. N-a fost o confesiune grandioasă, ci acceptarea evidenței. Nu mai este în cursă de câteva luni. Obiectivele s-au recalibrat: calificarea în Liga Campionilor. Iar, într-o frază care încă pare ireală în contextul istoriei clubului, Liverpool s-a îndepărtat la un punct de Brentford. În acest sezon, rivalii londonezi ai lui Liverpool sunt alții, dar rămâne aceeași concluzie, Arsenal încă nu reușește să o învingă.
