Senegal a cucerit Africa Cup of Nations după o finală cu Maroc care a amestecat fotbal de detaliu, intervenții decisive și un final de timp regulamentar dominat de VAR, nervi și proteste.
Meciul a început cu ritm și ocazii clare. Iliman Ndiaye a avut prima șansă importantă, lansat pe culoar de Nicolas Jackson, dar Yassine Bounou a ieșit bine și i-a blocat execuția. Marocul a răspuns rapid printr-o fază care a anunțat planul lui Walid Regragui, mingi duse în careu și presiune pe zona centrală. Abde Ezzalzouli a trimis o minge excelentă în fața porții, însă Nayef Aguerd a ratat întâlnirea cu balonul din apropiere.
După pauză, Atlas Lions au continuat să apese. Ayoub El Kaabi a finalizat pe lângă poarta lui Édouard Mendy după o centrare venită de la Bilal El Khannouss, iar Marocul a părut echipa mai aproape de gol, fără să găsească însă lovitura decisivă. Senegalul a lovit pe final, când Ibrahim Mbaye a încercat un șut puternic de la distanță, respins de Bounou, chiar la începutul celor opt minute de prelungire.
A urmat secvența care a încins finala. Ismaïla Sarr a împins mingea în plasă după ce lovitura de cap a lui Idrissa Gueye a lovit bara, însă reușita a fost anulată pentru un fault asupra lui Achraf Hakimi. La scurt timp, Marocul a primit penalty pentru un contact în careu, El Hadji Malick Diouf fiind sancționat pentru intervenția asupra lui Brahim Díaz. Decizia a declanșat un protest masiv din partea băncii Senegalului, iar selecționerul Pape Thiaw a încercat să își scoată jucătorii de pe teren, nemulțumit de concluzia VAR și de arbitrajul lui Jean Jacques Ndala.
După o pauză de 13 minute, Díaz a executat, a încercat o Panenka, dar a trimis moale, pe centru, iar Mendy a respins fără emoții, în ultima fază a timpului regulamentar. Finala a intrat astfel în prelungiri într-o atmosferă rară, cu tensiune la fiecare duel și cu fiecare decizie a arbitrilor.
În extra time, Senegal a găsit golul care a rupt echilibrul. Pape Gueye a prins o execuție superbă cu stângul, direct în vinclu, o lovitură care a spart pentru prima dată defensiva Marocului din acțiune în tot turneul. Marocul a reacționat prin Abde, care a încercat să dinamiteze banda stângă, iar Youssef En-Nesyri a ratat egalarea cu o lovitură de cap trimisă pe lângă bara din apropiere.
În a doua repriză de prelungiri, Atlas Lions au împins tot mai sus, iar Aguerd a fost la un pas să se revanșeze, trimițând cu capul în transversală după o minge fixă livrată de Ilias Akhomach. Senegal a avut și el momentul care putea închide definitiv finala, pe un contraatac în care Cherif Ndiaye a ratat incredibil o poartă goală după ce Bounou îi respinsese prima execuție. Diferența s-a făcut, în cele din urmă, la nivel de calm și rezistență, iar Thiaw și jucătorii săi au gestionat finalul cu luciditate.
Senegal a câștigat astfel al doilea trofeu AFCON în trei ediții, confirmând statutul de forță a continentului, într-o finală care va rămâne în memorie nu doar pentru golul lui Pape Gueye, ci și pentru întregul scenariu al controverselor, întârzierilor și emoției duse până la limită.
