„Bihor pe doi, tribune pe pauză: trei goluri, trei bare și prea puțini martori”

Ultimul meci al etapei a 11-a a avut ritm și nerv, iar FC Bihor a știut s-o scrie cu stil, 2-1 acasă cu CS Afumați, rămâne pe locul 2 și încă un semn că proiectul respiră sănătos. Start ideal, Ioan Hora, veteranul cu puls rece, transformă penalty-ul în minutul 8, iar stadionul prinde viață. Afumați egalează prin Alexandru Iamandache în minutul 26, de parcă ar fi vrut să reseteze intriga, însă Dragoș Tescan decide repede actul întâi (36’) și închide socotelile de pe tabelă. Până la pauză, Bihor mai trimite de trei ori mingea în bare, exact cât să înțelegi că marginile fine ale performanței chiar contează.

În repriza a doua, elevii lui Lincar aleg pragmatismul, cu o scurtă acoperire, mijloc compact, management de avantaj. Fără excese, dar cu luciditatea echipelor care știu ce urmăresc. Finalul confirmă, trei puncte mari, total de 25 și poziție de vice-lider, la patru lungimi de Corvinul. Afumați rămâne pe 12, cu 14 puncte, o echipă disciplinată, dar care a plătit azi tribut detaliului.

Și acum, în registrul realității, la fel ca ieri la Hunedoara și la Oradea, tribunele au fost subțiri. Pentru o formație pe locul secund și cu obiectiv clar, promovarea, e puțin. Elegant spus, dacă supraviețuirea s-ar fi sprijinit pe bilete, multe cluburi de Liga 2 (și nu doar) ar fi avut emoții existențiale. Oare nu avem atașament față de propriile echipe? Sau cauzele sunt altele? Să fie programul, infrastructura, prețurile (nu cred), ofertă media “sufocantă”? Întrebări necesare, fără deget arătător.

Până la răspunsuri, rămâne fotbalul de azi, FC Bihor a câștigat cu mintea limpede și cu nerv competitiv. Trei goluri, trei bare și impresia unei echipe care crește. Ar fi frumos ca data viitoare să crească și numărul de martori. Eleganța promovării începe, invariabil, din tribune.