“Derby-ul” care n-a avut adversar, doar confuzie, dublă Caragea și un Cocoș rebel în Cupa României
Într-o seară care ar trebui predată la Academia de Umor a Fotbalului Românesc, Dinamo a bătut Dinamo. Două echipe, un singur nume, aceleași culori, aceleași amintiri din Șoseaua Ștefan cel Mare. Doar că una poartă sigla „FC”, cealaltă „CS” — ca într-un duel între geamănul cuminte și fratele mai visător.
Iar pe bancă, ca pentru un plus de absurd delicios, Florin Bratu, fost idol al „câinilor”, încerca să-i învingă pe… „câinii” lui Zeljko Kopic.
Doppietta de Caragea și un Cocoș cu ambiții
Partida a început ca o formalitate și s-a transformat într-o cronică de familie. Adrian Caragea, pariul inspirat al lui Kopic, a semnat o „doppietta” de manual în primele 20 de minute: 1–0 în minutul 9, 2–0 în minutul 18, după un serviciu perfect al lui Pop.
FC Dinamo părea sigură pe sine, iar meciul părea rezolvat. Doar că, în Cupa României, nimic nu e simplu, nici măcar când te chemi la fel ca adversarul tău.
În partea secundă, Bratu și ai lui au ieșit la atac, iar Cocoș a redus din diferență în minutul 72, profitând de o gafă marca „retro” a lui Mărginean. Câteva clipe mai târziu, același Cocoș a fost aproape să egaleze, dar Roșca a avut o intervenție fabuloasă, ca un portar care apără onoarea… întregii specii canine.
Musi semnează finalul, dar povestea rămâne
Pe final, Dinamo (ăla cu F) a apăsat accelerația, iar Caragea a fost aproape de hat-trick, Milanov a încercat din lovitură liberă, iar Musi, cu o execuție rafinată în minutul 90, a pus punctul pe „i”.
3–1 pentru FC Dinamo, prima victorie în grupele Cupei României din actualul format. Un detaliu statistic, dar și o gură de aer într-un sezon care a alternat speranțele cu ridicolul poetic.
De-a râsul-plânsul, made in Romania
Sincer, oricât aș încerca să păstrez un ton serios, nu are cum să nu mă umfle râsul. Într-o singură etapă de Cupă, am avut un CFR care a jucat acasă… dar de fapt în deplasare, și Dinamo care o bate pe Dinamo.
E acel gen de săptămână în care fotbalul românesc pare scris de un scenarist de comedii cu nerv.
De-a râsul-plânsul, dar frumos. Pentru că, dacă viața îți dă lămâi, pune-ți un pahar cu sifon și dă play pe repeat la Dinamo vs Dinamo.
