Fără antrenor, cu „nou-vechiul” președinte venit să ungă din mers o mașinărie ruginită și cu puncte adunate greu, ca mărunțișul din batista pensionarilor, CFR Cluj a intrat în runda a 14-a cu Farul ca într-o oglindă, două echipe rătăcite între amintiri și neputință. Doar că „marinarii” au găsit primii direcția. În minutul 9, dintr-o fază care părea desenată de întâmplare, șutul ratat al lui Nikolov a ricoșat perfect pentru Ișfan, execuție seacă la colț și liniște deplină în Gruia. „Om la apă”, s-ar fi strigat pe puntea unei corăbii care ia apă din toate părțile.
Clujenii au pornit tare, cu presiune în jumătatea adversă și dorința clară de a rupe seria neagră, dar intensitatea s-a stins repede. Codrea a încercat un șut timid, Rădăslăvescu l-a testat pe Hindrich, însă pericolul real a rămas o promisiune. Fără Louis Munteanu în lot și cu Larie bifând al 400-lea meci în Superligă, CFR a arătat a echipă cu experiență, dar fără suflet. Iar finalul primei reprize a adus imaginea serii, Mario Camora, căpitanul emblematic al campioanei de altădată, ieșind în lacrimi de pe teren. Un simbol care doare.
Situația devine dramatică, iar CFR se află în zona de baraj și lucrurile se complică din ce în ce mai tare pentru clujeni. Echipa pare fără busolă, fără energie și, mai grav, fără direcție. Din exterior, totul arată ca un haos general, o stare de confuzie care depășește limitele terenului. Iar pentru un club care a câștigat cinci titluri consecutive, prăbușirea e greu de acceptat, dar și mai greu de înțeles.
Farul, fără victorie din 1 septembrie, a jucat simplu și lucid, a lovit repede, a închis liniile și a gestionat cu sânge rece o partidă care a scos la suprafață toate rănile adânci din Gruia. Pe final, CFR a împins disperat, a aruncat mingi în careu, a încercat să-și salveze orgoliul, dar golul n-a venit.
Când s-a stins nocturna, a rămas ecoul unei realități dure: în Gruia există o criză majoră. Și s-ar putea ca problema să fie mai mare decât putem noi vedea sau înțelege.
