Corvinul Hunedoara a început partida din Ghencea cu autoritatea unei echipe care nu mai așteaptă confirmări, ci își revendică destinul. Liderul Ligii a II-a a intrat pe teren cu viteză, curaj și o claritate impresionantă, iar după doar opt minute visul promovării părea deja mai aproape.
Gideon Goodlad a deschis scorul cu o execuție superbă, un șut dintr-o bucată, cu pământul, de la aproximativ 20 de metri. A fost genul de gol care nu doar modifică tabela, ci schimbă temperatura unui meci. Corvinul respira încredere, iar Hunedoara simțea că se apropie de momentul așteptat de 34 de ani, revenirea în prima ligă.
În tribune, aproximativ 70-80 de suporteri hunedoreni au venit să-și susțină echipa într-o deplasare cu încărcătură specială. Înfrățirea cu fanii Stelei a oferit partidei un cadru aparte, cu respect, pasiune și o atmosferă rară într-un fotbal românesc prea des sufocat de tensiuni inutile.
Pe teren, însă, Corvinul a continuat să apese. Superioritatea s-a materializat din nou în minutul 42, după o combinație superbă între Bratu și Albino, finalizată elegant de lusitan, care a dus scorul la 2-0. A fost o fază care a sintetizat perfect stilul hunedorenilor, rapiditate, claritate și execuție fără ezitare.
Pe teren, însă, Corvinul a fost necruțătoare. Pîrvulescu a amenințat poarta stelistă cu un șut puternic, anunțând parcă golul de 3-0 semnat de Ricardo Pădurariu, venit după o centrare excelentă a lui Ribeiro, parcă așezată cu mâna. Hunedoara a arătat în multe momente ca o echipă din altă ligă, mai rapidă, mai organizată, mai matură și mai limpede în ideile de joc.
Intrarea lui Neacșa, după înlocuirea lui Buziuc, a adus un plus evident la mijlocul terenului. A aerisit jocul, a oferit mai multă creativitate și a păstrat Corvinul într-o zonă de control. Steaua a avut prima acțiune cu adevărat consistentă abia în minutul 60, când a obținut un corner, semn al superiorității clare arătate de hunedoreni până în acel moment.
Tot în acea perioadă, Mario Bratu le-a dat emoții serioase celor din staff-ul Corvinului. A rămas întins pe gazon, iar echipa medicală a făcut eforturi pentru a-l readuce în joc, însă în cele din urmă a fost înlocuit de Filip Ilie.
Steaua a redus diferența în minutul 65, prin Ruben Lopez, după un corner bine executat de Chipirliu. A fost o reacție de orgoliu, dar nu una suficientă pentru a schimba direcția partidei. Cinci minute mai târziu, Albino putea duce scorul la 4-1 după un slalom spectaculos printre apărătorii gazdelor, însă portarul stelist a reținut.
Printre remarcații hunedorenilor s-au numărat Cărăruș și Pîrvulescu, doi jucători discreți, muncitori, fără artificii inutile, dar fundamentali în economia jocului. Au dus mult efort, au închis spații, au suportat dueluri dure și au făcut acea muncă invizibilă care ține o echipă în picioare. Pîrvulescu, înlocuit în minutul 79 de Hayatu, a fost deseori luat pe sus de apărătorii Stelei, dar a continuat să împingă jocul înainte.
Finalul i-a găsit pe hunedoreni exact cum îi găsise și începutul, în atac, cu presiune, cu personalitate și cu acea foame a unei echipe care știe că istoria este la câțiva pași.
Privind ansamblul play-off-ului, Corvinul Hunedoara pare să aibă un plus clar față de principalele urmăritoare, cu mai multă vigoare, organizare, viteză și, mai ales, știința jocului. Sepsi rămâne un adversar solid, iar Voluntari și-a luat punctele la Târgoviște, dar formația ilfoveană continuă să lase impresia unui fotbal rigid, mai degrabă funcțional decât expresiv.
Corvinul, în schimb, joacă precum o lideră autentică. Cu idee, cu ritm, cu suflet și cu o maturitate care îi justifică pe deplin poziția. Doar un accident ar mai putea să-i încetinească drumul. Iar Hunedoara începe să se pregătească. Nu doar pentru o posibilă promovare, ci pentru o sărbătoare care bate la ușă după 34 de ani.
