Corvinul își redescoperă cea mai prețioasă avere! Cioază și Apur, două semnături care readuc Hunedoara la rădăcinile sale

În orașul în care generația de aur a Corvinului a crescut pe maidanul cartierelor și în grupele de copii și juniori, două contracte de profesioniști pot însemna mai mult decât o simplă promovare. Pot readuce în prim-plan o întrebare esențială: cât de mult prețuim ceea ce creștem acasă?

Există transferuri care aduc un nume nou pe lista de jucători și există semnături care spun ceva despre identitatea unui club. Cele ale lui Eduard Cioază și Gabriel Apur aparțin celei de-a doua categorii. Corvinul Hunedoara a anunțat că cei doi tineri formați în propria academie au semnat primele lor contracte de fotbaliști profesioniști. O veste care merită privită dincolo de obișnuitul comunicat de prezentare. Pentru că, la Hunedoara, fotbalul a fost întotdeauna mai mult decât un joc. A fost o parte din viața orașului.

Când Hunedoara își creștea singură fotbaliștii

Cei care au cunoscut Corvinul anilor săi de glorie își amintesc o echipă în care talentul nu era căutat doar departe de casă. O parte importantă a acelei generații s-a format în cartierele Hunedoarei, în grupele de copii și juniori ale clubului și în localitățile din împrejurimi.

Iar când vorbim despre această tradiție, un nume merită rostit cu respect: nea Mitică Pătrașcu. Unul dintre marii șlefuitori de talente ai Hunedoarei, omul care a coordonat centrul de copii și juniori al Corvinului în perioada în care clubul își construia una dintre cele mai frumoase generații din istorie.

În 1981, juniorii Corvinului deveneau campioni naționali, într-o echipă pregătită de Carol Gall, din care făceau parte Romulus Gabor, Mircea Rednic și Ioan Andone. În spatele acestei performanțe se afla și munca unei întregi structuri de formare, al cărei suflet era nea Mitică Pătrașcu.

Aceasta era una dintre marile bogății ale Corvinului: nu doar fotbaliștii pe care îi descoperea, ci și oamenii care aveau răbdarea să-i crească.

Două contracte, un mesaj pentru întreaga academie

Eduard Cioază și Gabriel Apur au parcurs etapele de pregătire în academia hunedoreană și primesc acum prima confirmare importantă a muncii lor. De la revenirea Corvinului în prima ligă, acestea sunt primele contracte de profesioniști semnate cu jucători promovați din propria pepinieră. Clubul a mai avut în lot fotbaliști formați în acest mediu, precum Alex Predică, însă pasul făcut acum are o semnificație aparte. Nu reprezintă garanția unor cariere spectaculoase, ci dovada că drumul dintre juniori și prima echipă poate exista cu adevărat. Dar vestea nu îi privește doar pe cei doi fotbaliști.

Pentru antrenorii grupelor de copii și juniori, promovarea lui Cioază și Apur este confirmarea că munca lor nu se pierde undeva între terenurile de antrenament și birourile clubului. Orele petrecute în frig, răbdarea cu care formează caractere și efortul de a descoperi talentul sunt urmărite și apreciate de conducere.

Gabriel Apur, de exemplu, a trecut prin mâinile a doi antrenori dedicați muncii lor: Robert Cristian, fost jucător al Corvinului și în prezent antrenor la grupele de copii și juniori ale clubului, și Ștefan Mardare, fost fotbalist la FC Bacău și Rapid București. Doi oameni care cunosc fotbalul și din interiorul vestiarului, iar astăzi își folosesc experiența pentru a pregăti o nouă generație.

Există o continuitate frumoasă între munca unor oameni precum nea Mitică Pătrașcu și cea a antrenorilor de astăzi. Generațiile se schimbă, metodele de pregătire evoluează, dar esența rămâne aceeași: cineva trebuie să vadă talentul înainte ca acesta să devină cunoscut. Iar când unul dintre copiii pe care i-ai pregătit semnează primul contract de profesionist, este și o victorie a antrenorului care a crezut în el.

Când managementul oferă o șansă unui jucător crescut în club, transmite un mesaj întregii structuri de formare: ceea ce construiți aici contează.

Între talentul crescut acasă și piața transferurilor

Fotbalul profesionist are nevoie de transferuri, experiență și concurență. Nimeni nu contestă utilitatea unor jucători aduși din exterior atunci când aceștia ridică nivelul echipei.

Există, firește, și o întreagă piață a recomandărilor, în care agenții de vânzări și intermediarii își prezintă ofertele. O activitate comercială ca oricare alta, în care însă argumentul decisiv ar trebui să rămână întotdeauna valoarea fotbalistului, nu talentul sau relațiile celui care îl propune.

Fotbalul românesc a cunoscut destule situații în care jucători veniți din alte părți, însoțiți de recomandări generoase, nu au oferit plusul de valoare așteptat. Au rămas însă costurile, contractele și întrebările despre oportunitatea unor asemenea decizii.

Un transfer reușit se vede pe teren. Unul nereușit se vede, de regulă, în contabilitate.

Într-un club susținut din bani publici, criteriile sportive și transparența trebuie să cântărească mai mult decât orice recomandare. Nu este suficient ca un fotbalist să fie propus. Trebuie să existe argumente clare pentru care este preferat unui jucător deja aflat în club.

Din când în când, nu ar strica să fie evaluată nu doar calitatea jucătorilor transferați, ci și eficiența întregului proces de selecție. Este o regulă firească de administrare, cu atât mai importantă atunci când sunt implicate resurse publice.

Corvinul are nevoie de fotbaliști valoroși, indiferent de locul din care provin. Istoria clubului a fost scrisă și de jucători veniți din alte părți, care au înțeles ce înseamnă tricoul hunedorean. Dar există o diferență între un transfer care ridică nivelul echipei și unul care doar mărește cheltuielile.

Iar propria academie oferă o perspectivă pe termen lung. Un junior format la Hunedoara reprezintă deja rezultatul unei investiții în antrenori, infrastructură și pregătire. Promovarea lui înseamnă valorificarea acestei munci și păstrarea unei legături esențiale între club și comunitate.

Corvinul nu este doar o echipă. Este o parte din Hunedoara

Ar fi nedrept să punem pe umerii lui Cizoacă și Apur responsabilitatea de a demonstra că academia este superioară pieței transferurilor. Cei doi au nevoie de timp, încredere, concurență și, atunci când vor fi pregătiți, de minute pe teren.

Dar ar fi la fel de nedrept ca tinerilor crescuți la Hunedoara să li se ceară mai multă răbdare pentru a primi o șansă decât li se acordă uneori unor fotbaliști veniți din exterior.

Un contract profesionist este doar începutul. Adevărata reușită va veni când promovarea juniorilor va deveni o practică firească, nu o excepție care trebuie sărbătorită.

Pentru suporterii Corvinului, vestea are și o dimensiune sentimentală. Într-un fotbal în care jucătorii, antrenorii și proiectele se schimbă cu repeziciune, doi tineri crescuți în familia hunedoreană primesc șansa de a duce mai departe o poveste începută cu multe decenii în urmă.

Corvinul nu a fost niciodată doar echipa celor unsprezece fotbaliști de pe teren. A fost echipa copiilor care jucau fotbal între blocuri, a părinților care îi duceau la antrenamente, a antrenorilor care vedeau talent acolo unde alții vedeau doar niște puști și a oamenilor care umpleau tribunele pentru că se regăseau în cei care purtau tricoul alb-albastru.

Eduard Cioază și Gabriel Apur nu au câștigat astăzi un trofeu. Au câștigat dreptul de a visa mai departe. Iar Corvinul a făcut un pas care merită salutat pentru direcția pe care o poate deschide.

Poate că viitorul Hunedoarei nu trebuie căutat întotdeauna în dosare de prezentare, printre recomandări și negocieri. Uneori, el aleargă deja pe terenurile academiei, fără să aibă nevoie de cineva care să-l vândă frumos. Are nevoie doar de cineva care să-l observe, să-i recunoască valoarea și să-i ofere șansa de a crește.

Și poate că aceasta este întrebarea pe care fiecare suporter corvinist merită să și-o pună: dacă Hunedoara a știut cândva să crească o generație de fotbaliști care a făcut istorie, de ce nu ar putea începe din nou, cu aceeași încredere, chiar de pe terenurile propriilor copii?