Farul Constanța a învins-o cu 2-0 pe Corvinul Hunedoara, într-o partidă decisă târziu și influențată decisiv de greșelile individuale ale nou-promovatei. Matteo Ahlinvi a deschis scorul în minutul 83, dintr-o fază care a generat suspiciuni de offside, iar Alexandru Goncear a închis seara cu o execuție spectaculoasă din propria jumătate. Rezultatul îi aparține Farului, însă jocul ambelor formații și faza primului gol au lăsat suficient loc pentru întrebări.
Meciul de la Ovidiu nu a oferit spectacolul pe care îl promiteau numele celor două echipe. A oferit, în schimb, o demonstrație foarte clară despre cât de scump sunt plătite lipsa de luciditate, gesturile necontrolate și experimentele defensive într-un campionat în care VAR-ul vede aproape tot, chiar și atunci când jucătorii par să uite că există.
Farul a câștigat meritat, pentru că a insistat mai mult, a rămas disciplinată și a profitat de momentele decisive. Totuși, echipa lui Ioan Ovidiu Sabău nu a dominat convingător nici măcar după ce Corvinul a rămas în zece oameni.
Hunedorenii, în schimb, au pierdut un meci în care au rezistat mult timp, dar pe care l-au complicat singuri până când șansele de a obține un rezultat au devenit aproape teoretice.
Echilibru, puține ocazii și o accidentare îngrijorătoare
Prima repriză a fost echilibrată, fără diferențe evidente între cele două formații. Farul a încercat să controleze posesia, în timp ce Corvinul a crescut treptat și a avut o perioadă bună în partea a doua a reprizei.
Prima mare problemă a serii a apărut în tabăra constănțeană. Denis Alibec a sprintat pe partea stângă, dar s-a oprit brusc și a acuzat dureri la coapsa dreaptă, fiind înlocuit. Imaginile au sugerat o problemă musculară serioasă, însă gravitatea accidentării urma să fie stabilită în urma investigațiilor medicale.
Farul a avut una dintre cele mai bune situații în minutul 33, când Eduard Radaslavescu a șutat din interiorul careului, dar Codruț Sandu a intervenit excelent. Corvinul a răspuns prin Andrej Fábry, a cărui lovitură liberă a trecut foarte aproape de vinclu.
La pauză, scorul de 0-0 reflecta destul de fidel ceea ce se întâmplase pe teren: două echipe prudente, câteva momente promițătoare, dar prea puțină claritate în ultima treime.
Cărăruș, un gest inexplicabil într-un fotbal supravegheat de VAR
Partida s-a schimbat radical la începutul reprizei secunde. În minutul 51, Ion Cărăruș a fost eliminat după un duel cu Răzvan Tănasă. Căzut la pământ, mijlocașul Corvinului și-a lovit adversarul cu talpa în zona pieptului. Arbitrul a revăzut faza la monitorul VAR și a acordat corect cartonașul roșu.
Gestul lui Cărăruș a fost inutil, rudimentar și greu de justificat. Nu a fost o intervenție întârziată într-un duel pentru minge și nici o simplă neglijență. A fost o reacție care și-a lăsat echipa în inferioritate numerică într-un moment în care Corvinul se afla încă pe deplin în joc.
La acest nivel, asemenea impulsuri nu mai pot fi puse exclusiv pe seama intensității. Corvinul a revenit în Superligă după 34 de ani, dar revenirea presupune și adaptarea mentală la o competiție în care fiecare gest este filmat, reluat și analizat din mai multe unghiuri. VAR-ul nu doarme, iar uneori pare că singurii care uită acest lucru sunt chiar jucătorii.
Abualnadi a greșit, Sandu a reparat
Corvinul nici nu apucase să se reorganizeze după eliminare, când a venit o nouă lovitură. Mohammad Abualnadi a comis fault în propriul careu asupra lui Eddy Sylvestre. Inițial, arbitrul a considerat că jucătorul Farului simulase și i-a arătat cartonașul galben, dar după intervenția VAR și revizuirea imaginilor, decizia a fost schimbată, penalty pentru Farul.
Eduard Radaslavescu a executat în forță, însă Codruț Sandu a ghicit direcția și a respins. Portarul hunedorean și-a ținut echipa în viață, compensând prin reflex și concentrare o nouă eroare individuală a colegilor săi.
Abualnadi este un fotbalist cu experiență internațională și cu potențial evident, însă încă pare în proces de integrare. În Superligă, timpul de acomodare este limitat, iar fiecare ezitare, poziționare greșită sau intervenție neinspirată poate modifica rezultatul. Experimentele tactice pot fi necesare. Problema este că, la acest nivel, ele vin aproape întotdeauna cu factură.
Farul, în superioritate, dar fără superioritate evidentă
În mod normal, eliminarea și penalty-ul ar fi trebuit să transforme Farul în stăpâna categorică a jocului. Nu s-a întâmplat. Constănțenii au avut mai mult mingea și au împins jocul spre careul advers, dar fără trasee suficient de clare și fără o circulație care să destabilizeze constant blocul defensiv al Corvinului.
Hunedorenii s-au retras firesc, dar nu au abandonat complet ideea de a ataca. Au încercat să surprindă pe contraatac și au rămas disciplinați suficient de mult pentru a păstra scorul egal.
Farul a avut o ocazie uriașă prin Sylvestre, care a reluat cu capul peste poartă din apropiere. La scurt timp după ce a intrat pe teren, Pedro Albino a trecut și el pe lângă o posibilă deschidere a scorului.
În minutul 77, Codruț Sandu a intervenit din nou foarte bine în fața lui Tănasă. Portarul Corvinului a fost unul dintre cei mai buni jucători ai serii, chiar dacă finalul avea să îl transforme, nedrept pentru prestația sa generală, într-un personaj al golului care a închis partida.
Ahlinvi a găsit breșa, dar faza primului gol a ridicat semne de întrebare
Rezistența hunedoreană a cedat în minutul 83. Albert Doicaru a inventat o pasă, iar Matteo Ahlinvi a apărut în centrul careului și a finalizat pentru 1-0. Marcajul Corvinului a fost insuficient, iar Abualnadi nu a reușit să îl blocheze pe mijlocașul Farului.
Golul a fost meritat prin raportare la presiunea exercitată de gazde, dar faza nu a fost lipsită de controverse. În construcția acțiunii a existat o poziție cel puțin suspectă de offside a lui Răzvan Tănasă, jucător care a participat la faza ce a precedat deschiderea scorului.
Momentul a fost reclamat și de Florin Maxim la flash-interviul de după partidă. Antrenorul Corvinului a atras atenția asupra poziției lui Tănasă și asupra influenței pe care acesta ar fi putut să o aibă în desfășurarea fazei. Golul a fost însă validat, iar decizia oficială a rămas cea luată pe teren. Fără imagini și explicații tehnice suficient de concludente pentru public, este dificil de afirmat categoric că reușita trebuia anulată. Suspiciunea rămâne însă legitimă, mai ales în condițiile în care faza a fost contestată imediat de banca hunedoreană.
Corvinul își poate reproșa propriile greșeli, dar acest lucru nu înseamnă că o fază discutabilă trebuie ignorată. Echidistanța presupune atât recunoașterea eliminării corecte și a penalty-ului justificat, cât și analizarea atentă a momentului care a produs primul gol.
Chiar și după deschiderea scorului, Corvinul nu a refuzat jocul. În minutul 89, Flavius Iacob l-a obligat pe Rafael Munteanu să respingă în corner, iar în finalul prelungirilor Denis Hrezdac a trimis cu capul puțin pe lângă poartă, dintr-o poziție excelentă.
Farul a avut emoții în fața unei echipe aflate în inferioritate numerică, ceea ce spune suficient despre meritul Corvinului de a fi rămas conectată la meci, dar și despre limitele jocului constănțean.
Goncear, 17 ani și o execuție de colecție
În ultima fază importantă, Corvinul a urcat cu toate liniile în încercarea de a egala. Codruț Sandu a părăsit poarta și a ajuns în jumătatea adversă, asumându-și riscul firesc al unui final în care echipa sa nu mai avea nimic de protejat.
Hunedorenii au pierdut mingea, iar Alexandru Goncear a văzut poarta goală și a șutat din propria jumătate, de la aproximativ 60 de metri. Balonul s-a dus în plasă, iar tânărul de 17 ani a semnat unul dintre cele mai spectaculoase goluri ale începutului de sezon.
Un gol de generic. Un „golazo” în sensul deplin al cuvântului. Pentru Sandu a fost o încheiere crudă după o partidă în care apărase un penalty și avusese mai multe intervenții importante. Pentru Goncear, a fost probabil momentul pe care îl va revedea toată viața.
Farul a câștigat, dar nu a convins
Victoria constănțenilor este meritată. Farul a avut inițiativa, a jucat aproape o repriză în superioritate numerică și a găsit soluțiile decisive în final.
Totuși, scorul de 2-0 este mai categoric decât a fost jocul. Echipa lui Ioan Ovidiu Sabău nu a arătat încă precum o formație cu automatisme bine fixate, trasee clare și capacitatea de a controla autoritar un adversar în inferioritate numerică. Farul a obținut trei puncte importante, dar nu și suficiente argumente pentru a considera că problemele sezonului trecut au dispărut.
Constănțenii au fost aproape de Liga a doua tocmai pentru că au tratat prea multe meciuri fără ritm, intensitate și continuitate. Dacă nu vor înțelege că simpla posesie nu înseamnă automat control, riscul repetării acelorași erori rămâne. Farul are calitate. Acum trebuie să construiască și consistență.
Corvinul, învinsă mai ales de propriile erori
Pentru Corvinul, acest meci trebuie analizat cu luciditate, nu dramatizat. Hunedorenii au arătat că pot concura la nivelul primei ligi. Au avut perioade bune, au rămas organizați în inferioritate și au continuat să caute golul inclusiv după ce Farul a deschis scorul. Dar au pierdut prin greșeli individuale greu de acceptat, cu eliminarea inutilă a lui Cărăruș, faultul lui Abualnadi și mingea pierdută în ultima fază.
Cuplul format din Florin Ilie și Antoniu Manolache a demonstrat în alte formule că poate oferi mai multă siguranță și că beneficiază de automatisme construite în timp. Abualnadi are calități, dar integrarea sa într-un compartiment defensiv care funcționa deja trebuie făcută fără a sacrifica echilibrul.
Corvinul nu are nevoie de revoluții după o înfrângere. Are nevoie de câteva partide pentru a înțelege ritmul, duritatea și exigențele Superligii. Diferența dintre Liga a doua și prima scenă nu este întotdeauna vizibilă în posesie sau în numărul ocaziilor. Uneori, diferența stă într-un singur gest necontrolat.
Un campionat care trebuie să crească, nu doar să se declare puternic
Meciul de la Ovidiu a avut eliminare, penalty apărat, tensiune și un gol spectaculos de la 60 de metri. A avut evenimente, dar prea puțin fotbal de calitate constantă.
Aceasta este, poate, problema mai largă a Superligii. Avem echilibru, avem orgolii, avem discursuri și partide în care aproape oricine poate învinge pe oricine. Dar echilibrul nu trebuie confundat automat cu valoarea. Atunci când formațiile românești ajung în Europa și se chinuie inclusiv în preliminariile competițiilor considerate accesibile, explicațiile nu mai pot fi căutate doar în arbitraj, ghinion sau lipsa banilor.
Nivelul campionatului se vede în viteza jocului, în disciplina tactică, în calitatea deciziilor și în capacitatea unei echipe de a domina un adversar vulnerabil. Farul a câștigat. Corvinul a învățat. Spectatorii au primit un gol memorabil.
Fotbalul românesc, însă, mai are mult până când rezultatele europene vor confirma forța pe care ne place atât de mult să ne-o atribuim între noi.
