Universitatea Craiova și-a trecut în cont trei puncte esențiale în etapa 29, 2-1 cu Metaloglobus, însă meciul de pe „Ion Oblemenco” a avut prea puține momente de confort pentru un lider. A fost o după-amiază în care Oltenia a mers pe sârmă, lovită aproape imediat, obligată să se reinventeze și salvată, în cele din urmă, de o fază în care adversarul a greșit decisiv.
Gol-fulger și tăcere bruscă în Bănie
Craiova a intrat în joc cu aerul unei echipe care își știe locul și direcția, dar realitatea a mușcat încă din primele minute. Metaloglobus a lovit rapid, a găsit o breșă și a transformat începutul într-un test de nervi. Stadionul a amuțit pentru o clipă, iar liderul a fost forțat să joace de la bun început împotriva scenariului.
Gazdele au avut posesia, au împins jocul spre careul bucureștenilor, însă fără acea claritate care face diferența între dominare și pericol real. Metaloglobus, organizată și disciplinată, a închis culoarele cu răbdare, a suportat valurile și, pe alocuri, a mai trimis câte un avertisment pe contre, suficient cât să păstreze tensiunea la cote ridicate.
Pauza a schimbat ritmul: Coelho apasă butonul
La vestiare, Filipe Coelho a intervenit ferm și a făcut modificări multiple, semn că nu voia să lase meciul să curgă într-o zonă periculoasă. Iar Craiova a revenit altfel, cu mai multă viteză în circulație, cu mai multă prezență în careu și cu o idee clară, egalarea trebuia să vină repede.
A venit. Dintr-un corner executat precis de Anzor, Adi Rus s-a ridicat perfect și a trimis cu capul în plasă. 1-1 și, pentru câteva minute, „Oblemenco” a simțit că meciul se poate așeza în matca firească.
Dominare fără tăietură, Metaloglobus ține meciul deschis
După egalare, Craiova a rămas sus, însă paradoxal, tocmai în perioada în care a controlat mai mult, a creat mai puțin. Au existat momente de presiune, șuturi, intrări în careu, dar fără lovitura aceea decisivă. În același timp, Metaloglobus a continuat să fie incomodă și a câștigat timp, a fragmentat inteligent, a trăit din fiecare duel și a împins nervozitatea gazdelor spre marginea exasperării.
În tribune se simțea acel amestec specific meciurilor „obligatorii”, sprijin, nerăbdare, apoi iar sprijin. Craiova avea nevoie de o scânteie.
Autogolul care a închis partida: norocul celor care insistă
Scânteia a venit cu aproximativ zece minute înainte de final, într-o fază plecată din stânga. Bancu a trimis în careu, căutându-l pe Assad, dar pe traiectorie a intervenit fundașul oaspeților, Pasagic, care a deviat decisiv în propria poartă. Un autogol dureros pentru Metaloglobus, dar și o consecință a presiunii constante, Craiova a împins până când ceva s-a rupt.
Finalul a fost gestionat cu pragmatism de lider. Nu a fost seara în care Craiova să încânte, dar a fost seara în care a arătat un lucru esențial într-o cursă lungă, că știe să câștige și când nu strălucește.
Craiova ia punctele, își păstrează postura de echipă mare și își confirmă reziliența, însă meciul rămâne un avertisment elegant: în SuperLigă, chiar și „lanterna” te poate obliga să muncești fiecare metru. În zile ca aceasta, diferența nu se vede în frumusețe, ci în capacitatea de a rămâne lucid până la capăt.
