Dinamo a câștigat derby-ul cu FCSB, 2-1, și s-a desprins în fruntea Superligii, dar meciul de pe „Arcul de Triumf” va rămâne în memorie nu doar pentru goluri, orgolii și tensiune, ci și pentru un arbitraj care a împins partida într-o zonă greu de digerat pentru ambele tabere.
A fost un derby adevărat. Cu nervi. Cu dueluri. Cu două eliminări. Cu penalty. Cu VAR. Cu gol anulat. Cu decizii care vor fi întoarse pe toate fețele mult după ce stadionul s-a golit. Și, poate înainte de orice, cu un Istvan Kovacs care nu a prins una dintre serile sale cele mai limpezi.
Pentru că există meciuri în care arbitrul trebuie să conducă partida. Și există seri în care partida pare să-l tragă pe arbitru după ea. Aceasta a fost una dintre ele.
Dinamo a început mai bine și a mirosit sângele
Primul sfert de oră a aparținut mai degrabă gazdelor. Karamoko a tras tare din aproximativ 15 metri, iar Târnovanu a intervenit excelent. Apoi Musi a scăpat spre poartă, dar lobul său nu a avut nici forța, nici precizia necesare. Dinamo părea mai bine conectată la tensiunea derby-ului.
FCSB încerca să găsească ritmul, dar meciul avea deja genul acela de electricitate în care o singură decizie poate schimba tot. Și exact asta s-a întâmplat.
Prima mare controversă: Dinamo poate spune că i s-a luat un penalty
În minutul 23, Korenica a intrat riscant asupra lui Cîrjan, la marginea careului. Kovacs a văzut inițial fault și a acordat lovitură liberă, plus cartonaș galben. VAR-ul l-a chemat însă la monitor. Au urmat minute lungi de așteptare, reluări, unghiuri și interpretări. La final, arbitrul a anulat tot. Nici fault. Nici galben. Nici lovitură liberă.
Este exact genul de fază în care poți privi imaginile de zece ori și să rămâi cu întrebări. Dinamo are tot dreptul să considere că a pierdut o oportunitate importantă. Contactul există. Intensitatea lui poate fi discutată. Locul în care se produce poate fi discutat. Dar tocmai aici începe problema fotbalului modern, în încercarea de a găsi adevărul absolut într-o imagine încetinită, riscăm uneori să pierdem logica jocului în viteză reală.
Duarte, roșu după o fază care aprinde toate discuțiile
Apoi a venit minutul 30. Jocul era oprit, Duarte și Mărginean au intrat într-un conflict, iar fundașul FCSB-ului și-a atins adversarul peste față. VAR. Monitor. Roșu direct. Regulamentul poate oferi argumente pentru asemenea decizie. Dar fotbalul nu este baschet. Și aici începe discuția pe care nimeni n-ar trebui să o evite.
Domnilor, acesta este fotbal. Fotbalul acela bărbătesc pe care l-am iubit înainte ca fiecare atingere să fie disecată cadru cu cadru. Nu orice îmbrânceală este o agresiune. Nu orice palmă pusă în timpul unei altercații are aceeași intensitate. Nu orice contact trebuie judecat ca și cum fotbaliștii ar evolua într-un sport fără duel fizic. Duarte a făcut un gest inutil și și-a pus echipa într-o situație imposibilă. Asta este indiscutabil. Dar FCSB poate simți, în mod legitim, că pedeapsa a fost extrem de severă pentru intensitatea gestului. Iar când un derby este schimbat structural de o asemenea decizie încă din minutul 30, discuția nu mai poate fi evitată.
Penalty pentru FCSB. Apoi nimic
Nebunia nu se terminase. La doar câteva zeci de secunde după eliminare, Opruț a intrat într-un duel cu Boutoutaou. Kovacs a arătat punctul cu var. Penalty pentru FCSB. Apoi VAR. Apoi monitor. Apoi anulare. În mai puțin de zece minute, arbitrul trecuse prin aproape toate stările posibile ale unei seri complicate. Fault acordat și anulat. Galben acordat și anulat. Roșu direct după VAR. Penalty acordat și anulat. Pentru un derby care oricum fierbea, combustibilul devenise aproape nelimitat.
Pascual lovește, Dinamo profită
Cu om în plus, Dinamo a simțit imediat momentul. În minutul 36, Armstrong a trimis mingea în careu dintr-o lovitură liberă, iar Martin Pascual a fost cel mai atent în aglomerație și a deschis scorul. 1-0.
Dinamo avea avantajul. Avea și superioritatea numerică. Dar FCSB nu dispăruse. În prelungirile primei reprize, Garita a trimis superb în vinclu și pentru o fracțiune de secundă părea că derby-ul se întoarce din nou. Golul a fost însă anulat pentru fault în atac asupra lui Pascual. Încă o fază. Încă o discuție. Încă un motiv pentru ca pauza să nu aducă deloc liniște.
FCSB a rămas în meci chiar și în zece
Paradoxal, echipa rămasă în inferioritate numerică nu s-a prăbușit. FCSB a continuat să joace. Stoian a avut o lovitură de cap periculoasă imediat după pauză, iar Pădurariu a încercat să profite de spațiile găsite în jumătatea adversă. Dinamo controla mai mult. Dar nu reușea să ucidă definitiv partida. Până în minutul 78. La un corner, Pascual a reluat cu capul, Ofri Arad a deviat, iar mingea a ajuns în plasă. 2-0. Pe un asemenea stadion și cu un asemenea raport numeric, părea sfârșitul. Dar derby-urile au oroare de finalurile simple.
Miculescu reaprinde totul
În minutul 84, defensiva lui Dinamo a respins insuficient, iar David Miculescu a prins șutul perfect la colțul lung. 2-1. Dintr-odată, FCSB era din nou vie. Cu un om mai puțin. Cu câteva minute rămase. Cu nervii întinși la maximum. Dinamo putea închide totul imediat după aceea, când a primit penalty. Danny Armstrong a executat însă slab, iar Târnovanu a prins. Și exact când meciul părea să nu mai poată produce nimic, Cîrjan a văzut al doilea galben pentru simulare și a fost eliminat și el. Două echipe. Două roșii. Un penalty ratat. Un gol anulat. Un derby cu puls de fibrilație.
Dinamo câștigă. Și merită creditul victoriei
Dincolo de toate discuțiile despre arbitraj, un lucru nu trebuie pierdut din vedere.
Dinamo a câștigat. A fost mai eficientă în momentele-cheie. A profitat de superioritatea numerică. A gestionat mai bine perioadele în care FCSB a încercat să revină. Și pleacă din derby cu trei puncte uriașe. Cu 17 puncte, Dinamo rămâne lider și se desprinde la cinci lungimi de locul secund. Pentru o echipă care a traversat atâtea turbulențe în ultimii ani, imaginea clasamentului este mai mult decât satisfăcătoare. Este aproape terapeutică.
SportPulse | Fotbalul nu trebuie transformat într-un laborator steril
Și totuși, dincolo de rezultat, rămâne întrebarea serii. Ce vrem să devină fotbalul?
Un joc în care fiecare contact este mărit de zece ori pe monitor? Un sport în care un gest stupid, dar lipsit de intensitate reală, poate schimba întregul echilibru al unui derby? Sau acel fotbal pe care l-am iubit tocmai pentru că avea duel, orgoliu, contact, nerv și uneori chiar exces?
Regulile trebuie respectate. Violența trebuie sancționată. Simularea trebuie pedepsită. Dar între fermitate și sterilizarea jocului există o graniță. Iar uneori VAR-ul, în încercarea de a face dreptate milimetrică, riscă să ne ducă exact dincolo de ea.
Dinamo poate spune că i s-a refuzat o fază pe care o considera de penalty. FCSB poate spune că eliminarea lui Duarte a fost disproporționată în raport cu intensitatea gestului. Ambele pot avea argumente. Și poate acesta este semnul cel mai clar că Istvan Kovacs a avut o seară mult sub standardul uriaș cu care ne-a obișnuit.
Dinamo însă n-are nicio vină pentru toate acestea. A jucat. A marcat. A profitat. A câștigat. Și pleacă din derby acolo unde orice suporter dinamovist visa să-și vadă echipa, pe primul loc.
Iar FCSB pleacă învinsă, nervoasă și cu sentimentul că, într-o seară în care fotbalul ar fi trebuit să fie protagonistul absolut, prea multe priviri au rămas lipite de monitorul VAR. 2-1 pentru Dinamo. Un derby memorabil. Dar unul despre care, multă vreme, se va vorbi aproape la fel de mult despre fluier precum despre minge.
