Dinamo nu mai pare o echipă care încearcă să ajungă sus. Duminică seară, pe Arena Națională, a jucat ca una care știe deja drumul. Farul lui Ioan Ovidiu Sabău venise la București după opt etape fără înfrângere. A plecat cu patru goluri, un om eliminat și foarte puține argumente. Dinamo – Farul 4-0, iar „câinii” intră în pauza internațională de pe primul loc.
Există victorii obținute cu emoții și există seri în care diferența de pe tabelă spune aproape tot. Aceasta a fost din a doua categorie. Dinamo a avut ritm, agresivitate, claritate și, mai ales, senzația aceea pe care echipele bune încep s-o transmită înainte chiar ca adversarul să înțeleagă ce i se întâmplă, controlul. Farul a încercat să răspundă. N-a avut timp.
Pascual, din nou omul potrivit la locul potrivit
Constănțenii au avut prima tentativă prin Alibec, dar Bellaarouch a rezolvat fără emoții. Apoi Dinamo a apăsat primul buton. Lovitură liberă, Armstrong centrează, Martin Pascual atacă perfect spațiul și apare înaintea tuturor la marginea careului mic. De data aceasta nici măcar n-a mai avut nevoie de cap. Piciorul a fost suficient. 1-0. Și Pascual începe să transforme asemenea apariții în careul advers din surpriză în obicei. Farul a încercat să se ridice. Radaslavescu l-a testat pe Bellaarouch și, puțin mai târziu, a ratat pasa care l-ar fi putut lăsa pe Alibec singur cu portarul. Au fost momente. Dinamo avea însă jocul.
O fază de manual și 2-0
Cu două minute înaintea pauzei a venit poate cea mai frumoasă construcție a serii. Armstrong a trimis mingea spre marginea careului. Mărginean n-a oprit-o, n-a complicat-o, n-a cerut timp suplimentar. Din prima, către Zandbergen.nAtacantul a ajuns față în față cu Munteanu și ar fi putut finaliza. A ales însă pasa. Mărginean continuase cursa. Minge întoarsă, poartă goală, execuție simplă. 2-0. Genul acela de gol în care ultima atingere pare cea mai ușoară tocmai pentru că toate celelalte au fost făcute bine. Dinamo pleca spre vestiare cu meciul în mână. Farul avea să se întoarcă fără Alibec.
O repriză începe, speranțele Farului rămân la vestiare
Conflictul dintre Denis Alibec și Danny Armstrong produs în drumul către vestiare s-a încheiat cu eliminarea atacantului constănțean. Un gest complet inutil, despre care fotbalul românesc ar trebui să vorbească separat și fără indulgență. Pentru meci însă consecința era imediată, iar Farul trebuia să încerce să recupereze două goluri cu zece oameni.
Dinamo n-a avut milă sportivă. În minutul 54, presiunea „câinilor” a recuperat mingea la aproximativ 40 de metri de poartă. Karamoko a primit spațiu, a înaintat și l-a găsit pe Cătălin Cîrjan. Căpitanul a privit poarta. Șut plasat. 3-0. Apoi a venit unul dintre acele mici detalii care fac fotbalul ceva mai mult decât un rezultat. În tribună era tatăl său. Era ziua lui. Iar golul fiului a devenit cadoul pe care nu-l găsești în niciun magazin.
Dinamo n-a închis meciul. A mai pus un gol peste el
La 3-0, partida era terminată din punct de vedere competitiv. Dinamo putea administra. Și a administrat. Dar fără să adoarmă. Cîrjan a mai avut șansa dublei, apoi pressingul dinamovist a forțat eroarea care avea să producă ultimul gol. Munteanu a greșit pasa, construcția Farului s-a rupt, Hintsa a văzut imediat culoarul, iar Pinto a finalizat calm. 4-0. Fără artificii inutile. Fără dramatism artificial. Doar o echipă care știa exact ce avea de făcut.
Dinamo intră în pauză de la înălțime
Fluier final pe Arena Națională. Dinamo – Farul 4-0. Farul, neînvinsă de opt etape înaintea acestei seri, a întâlnit o Dinamo care n-a lăsat aproape nimic la voia întâmplării. Pascual a deschis drumul. Mărginean a dublat avantajul după o acțiune superbă. Cîrjan a marcat și a trimis golul către tribună, spre tatăl său. Pinto a pus punctul final. Patru goluri. Poarta intactă. Primul loc înaintea pauzei internaționale. E încă devreme pentru verdicte și Dinamo știe probabil mai bine decât oricine cât de lung poate fi un campionat.
Dar există seri în care suporterilor trebuie să le fie permis să uite pentru câteva ore de prudență. Duminică a fost una dintre ele. Dinamo nu doar că a stins Farul. Pentru o seară, a aprins din nou Bucureștiul în alb și roșu.
