de Tamas Horvath
Există în fotbal oameni care trec printr-un club ca niște curenți de aer grăbiți. Răscolesc, impresionează, dar trec. Apoi, sunt cei care rămân. Care nu doar îmbracă un tricou, ci îl fac parte din pielea lor. Îl transpiră, îl onorează, îl apără ca pe o haină de ceremonie. Ciprian Deac este unul dintre acei aleși care nu și-au scris doar numele pe spatele unui echipament, ci și-au scrijelit destinul în fibra unui club precum CFR Cluj.
În pragul unui moment istoric, Deac este la un singur pas de o bornă pe care puțini au atins-o în întreaga istorie a fotbalului românesc, 500 de meciuri în tricoul vișiniu. Nu e doar o cifră, e un testament.
18 ani de loialitate, 500 de dovezi de dragoste
Într-o eră în care fidelitatea e o monedă tot mai rară, în care carierele sunt trase cu rigla după conturi bancare sau destinații exotice, Ciprian Deac a rămas în inima Ardealului. Și-a construit aici nu doar o carieră, ci o identitate. De la revenirea sa la CFR în 2012, după o aventură externă, a fost mai mult decât un jucător, a fost standardul unei renașteri, generalul unui imperiu care s-a ridicat la umbra unor bătălii grele, dar glorioase.
A debutat la CFR în 2006, iar de atunci și până azi, a jucat în 7 dintre cele 8 titluri de campion ale clubului. Deac e parte din ADN-ul CFR-ului. A fost acolo în marile seri europene, în duelurile cu Lazio, Celtic, Sevilla, Slavia Praga sau Young Boys. A fost acolo în campionatele câștigate la limită, în reprizele de prelungire ale speranței, în cele nouăzeci de minute de sacrificiu. A fost mereu acolo, deși anii treceau și adversarii se schimbau.
Cifrele unei cariere de legendă
- 499 – meciuri jucate
- 90 – goluri marcate
- 120 – pase decisive
- 7 – titluri de campion
- 4 – Supercupe câștigate
- 8 – prezențe în Supercupă
- 18 – sezoane la nivel înalt
- 1 – singur simbol al unei generații
Decarul cu suflet de luptător
Ciprian Deac nu a fost niciodată un fotbalist “exotic”. N-a făcut tumbe inutile, n-a fost idolul viralului și nici al reclamelor. El a fost și este omul serios, profesionistul tăcut, gladiatorul cu sânge rece și inimă fierbinte. E fotbalistul care, chiar și la 39 de ani, termină antrenamentele ultimul, își cunoaște corpul ca un ceasornicar și își studiază adversarii cu rigoarea unui strateg.
A jucat de 8 ori în Supercupa României, iar de 4 ori a ridicat trofeul deasupra capului. Nu există meci important în istoria recentă a CFR-ului în care să nu fi existat o umbră care poartă numărul 10, o umbră care a muncit, a tăcut, a tras echipa după ea.
Și acum, în ziua meciului de Supercupa cu FCSB, o poveste se rotunjește. Meciul cu numărul 500. E mai mult decât o cifră. E o medalie invizibilă, o bornă a legendelor, o coroană a celor care au îndrăznit să fie consecvenți.
Declarațiile care definesc un caracter
„Pentru mine, CFR Cluj nu e doar un club, e acasă. E locul unde am plâns, am râs, am câștigat, am pierdut… dar niciodată n-am renunțat.”
— Ciprian Deac, după câștigarea titlului din 2020
„Fiecare meci e ca o finală pentru mine. La vârsta mea, știu că orice partidă poate fi ultima. Așa că joc cu inima în fiecare minut.”
— Ciprian Deac, Interviu post-meci, 2023
„Am avut oferte. Am putut pleca, dar aici, la Cluj, am simțit că sunt respectat, iubit și că pot lăsa ceva în urmă. Nu am fost niciodată omul banului. Sunt omul CFR-ului.”
— Ciprian Deac, declarație pentru presa locală, 2021
„Copiii mei să știe, tata n-a fost cel mai talentat, dar a muncit mereu mai mult ca toți.”
— Fragment dintr-un interviu TVR Cluj, 2022
„Am jucat cu dureri, cu ligamente întinse, cu răni ascunse, dar niciodată n-am spus nu, pentru că pe tricoul meu scrie CFR. Și asta înseamnă luptă.”
— Declarație în vestiar, relatată de un fost coleg
Ultimul meci? Poate că nu.
E 2025, iar Ciprian Deac are aproape 40 de ani, dar încă aleargă ca la 25. Încă trage la poartă cu precizia unui lunetist. Încă plânge pentru acest club, chiar dacă nimeni nu vede. 500 de meciuri? Poate că sunt doar începutul. Pentru că legendele adevărate nu se retrag. Ele rămân. În minte. În suflet. În istorie.
Iar Ciprian Deac, “decarul etern” al CFR-ului, a rămas deja si va rămâne. Mereu.
foto: Horvath Tamas / SportPulse
