Cine și-ar fi imaginat, la începutul sezonului, că FC Argeș, o nou-promovată cu o echipă amestecată între entuziasm, jucători cu ceva kilometri la bord și câteva pariuri exotice, va sta după opt etape în top 4 al Superligii? Ei bine, aici suntem. Și da, Argeșul nu doar că bate campioana, ci își face un obicei din a colecționa victorii cu o naturalețe de parcă ar fi abonată la cupele europene.
Start ca pe PlayStation
După șocul de săptămâna trecută cu FCSB, piteștenii au pornit în meciul cu Metaloglobus cu pedala la podea. În minutul 3, Ricardo Matos, portughezul cu fler de golgheter și nervi de oțel, a trimis mingea în poartă după o fază mai degrabă demnă de o reluare pe YouTube cu titlul „goluri norocoase”. A contat doar tabela: 1-0.
Câteva minute mai târziu, același Matos a fost pus la pământ în careu și a obținut un penalty. Caio, calm, fără emoții, a transformat și a dus scorul la 2-0 în minutul 9. Așa, ca să fie clar pentru toată lumea că nou-promovata are de gând să fie mai degrabă „surpriza sezonului”, nu „sacul de box” al campionatului.
Metaloglobus, încăpățânată să nu moară frumos
Echipa lui Teja nu s-a resemnat, însă. În minutul 15, David Irimia, împrumutat de la Dinamo, a dat un gol superb, cu un șut plasat la colțul scurt, suficient cât să readucă tensiunea și să le arate argeșenilor că fotbalul nu se termină după primul sfert de oră.
A urmat o repriză secundă care a semănat cu un festival de ocazii ratate. Pîrvu a avut golul în bocanc și l-a iertat pe Gavrilaș, Briceag a tras mingea probabil în curtea vecinilor, iar Seto a zguduit bara cu o execuție de la distanță. În prelungiri, Bettaieb a ratat singur cu portarul, ca să nu existe dubii că piteștenii încă au de lucrat la capitolul cinism.
Povestea merge mai departe
S-a terminat 2-1, iar FC Argeș urcă la 15 puncte după opt etape. Locul 4, peste echipe cu bugete și pretenții mult mai mari. Pauza competițională îi prinde în poziție de Europa, într-un campionat în care suprizele se nasc repede și mor și mai repede. Întrebarea e: Argeșul chiar poate rezista sus sau e doar o flacără care arde spectaculos, dar se va stinge la primul vânt mai serios?
Metaloglobus, în schimb, e la polul opus: un punct din 8 etape, penultimul loc și multă frustrare. Dacă la Mioveni se vorbește despre Europa, în cartierul Metalurgiei se vorbește deja despre supraviețuire.
O întrebare inevitabilă
Și totuși, să recunoaștem: e ceva tonic și aproape comic să vezi cum o echipă venită din liga secundă arată ca și cum a citit manualul de „Cum să șochezi o Superligă plictisită”. Însă, oare… noi, ceilalți, învățăm ceva din asta? Sau ne uităm, chicotim ironic și așteptăm momentul când basmul se va prăbuși?
