Stadionul Steaua, o seară superbă de iulie. 6.200 de oameni în tribune, speranțe moderate, așteptări ridicate. Pe teren, două echipe care se cunosc mai bine decât le-ar plăcea. Un meci de uzură? Sau o explozie neașteptată de dramatism?
Realitatea? Undeva între cele două – cu o repriză anostă, o explozie finală și o concluzie dureroasă pentru FCSB: nu contează posesia dacă nu știi ce să faci cu ea.
ACTUL I – Somnambulism controlat
Primele 45 de minute au fost ca o piesă lentă cu refren uitat. Tatonări sterile, o lovitură liberă periculoasă de la Tănase, un răspuns al lui Chițu și cam atât. Niciuna dintre echipe n-a apăsat pedala accelerației, de parcă ar fi semnat un pact de non-agresiune înainte de meci.
Sibienii au părut mai bine așezați, mai lucizi, mai puțin timorați. Biceanu a testat vigilența defensivei roș-albastre, Chițu a mușcat pe contre și mingea a circulat preponderent între linii – fără a amenința cu adevărat poarta lui Târnovanu.
De cealaltă parte, FCSB a fost un puzzle incomplet. Cu un mix între titulari și rezerve, roș-albaștrii au avut mingea, dar au părut complet lipsiți de idei. Nicio verticalizare, nicio mișcare care să spargă defensiva compactă a Hermannstadtului. Golul anulat al lui Kiki din minutul 45+2 a fost singura tresărire de orgoliu – rapid reprimată de VAR și de propriile neputințe.
ACTUL II – Scânteia, explozia și finalul salvat cu disperare
La pauză, Elias Charalambous face mutarea logică, îl introduce pe Cisotti. Imediat, jocul FCSB capătă o altă alură. Mai multă cursivitate, mai multă mișcare, mai multă intenție. Dar tot nu suficient.
Minutul 68 aduce primul moment cu adevărat incendiar: Balaure trage o torpilă din lovitură liberă, iar Târnovanu se întinde spectaculos pentru a salva onoarea echipei sale. Răspunsul vine rapid – Miculescu, omul care începuse meciul în relanti, își intră în ritm și îl obligă pe Căbuz la două intervenții de clasă în decurs de 5 minute.
Și când totul părea să se îndrepte spre un final controlat de FCSB, Hermannstadt lovește cinic, tăcut și letal. Minutul 84, Kujabi, abia intrat, profită de o eroare de marcaj și trimite din apropiere în poartă. Târnovanu, bătut. Stadionul, înmărmurit.
Ca un pumn în plex pentru roș-albaștri, iar ironia supremă vine puțin mai târziu: Ianis Stoica, fostul FCSB-ist, aproape le face KO în minutul 90, când șutează violent în bară. Ar fi fost lovitura finală.
Dar fotbalul are propriile legi. În minutul 90+3, un puști trimis în luptă în ultimele 7 minute devine eroul neașteptat. Stoian plonjează perfect și restabilește egalitatea. Explozie în tribune, ușurare colectivă pe banca FCSB. O remiză salvată cu prețul orgoliului.
CONCLUZIE – Avertismentul ascuns în statistici
FCSB are lot, are resurse, are așteptări. Dar nu are coerență. Și în fața unui adversar bine organizat, care anul trecut le-a luat patru puncte, se vede din nou lipsa de claritate și de viziune.
Hermannstadt? O echipă mică doar pe hârtie. Pe teren, joacă matur, răbdător și lovește unde doare.
Statistica nu minte:
- FCSB: posesie sterilă, ocazii sporadice, gol norocos.
- Hermannstadt: un singur șut pe poartă și aproape victoria.
Omul meciului? Poate Stoian, pentru golul salvator.
Jucătorul remarcabil? Balaure – eleganță, precizie, echilibru.
Îngrijorarea serii? FCSB încă nu știe să închidă meciurile și să domine tactic.
FCSB – HERMANNSTADT 1-1
Kujabi (84’) / Stoian (90+3’)
Un meci care trebuia câștigat, dar care a fost salvat pe final. Cu mari semne de întrebare pentru Charalambous și băieții lui.
