FCSB – Unirea Slobozia 0-0. O seară lungă în Ghencea și un meci care s-a jucat doar pentru că trebuia

FCSB și Unirea Slobozia au oferit unul dintre acele meciuri pe care le uiți aproape imediat după fluierul final. În Ghencea, în fața a puțin peste 4.000 de spectatori, s-a jucat puțin fotbal și s-a consumat mult timp.

Roș-albaștrii au avut posesia, au controlat teritorial partida și au încercat să împingă jocul spre poarta lui Robert Popa, însă fără ritm și fără claritate în ultimii metri. Olaru, Octavian Popescu și Cisotti au avut câteva tentative, dar FCSB a părut mai degrabă o echipă aflată într-o obligație de serviciu decât una care vânează cu adevărat victoria.

Singura fază care a reușit să trezească stadionul a venit chiar înainte de pauză și a semănat mai mult cu o scenă de comedie decât cu una de fotbal. Said a lovit bara transversală, Orozco a trimis și el în bară din doi metri, mingea a rămas blocată în careu, iar Albu a împins-o până la urmă în poartă. Bucuria ialomițenilor a durat puțin, pentru că VAR-ul a anulat golul pentru ofsaid.

Partea secundă a coborât și mai mult nivelul jocului. Multe întreruperi, mingi plimbate lent dintr-o parte în alta și foarte puține momente care să justifice entuziasmul unei seri de Superligă. Abia în prelungiri, Olaru a mai animat puțin finalul cu un șut respins de Popa și o bară de la marginea careului.

S-a terminat 0-0, un rezultat care nu schimbă mare lucru pentru FCSB, dar care îi ține în viață pe cei de la Unirea Slobozia în lupta pentru salvare. Un meci care trebuia bifat. Și cam atât.