Sunt meciuri în care tabela are ultimul cuvânt, dar nu și întreaga dreptate asupra poveștii. Rapid – Corvinul 2-0 a fost unul dintre ele. Nu pentru că victoria giuleștenilor ar putea fi contestată, ci pentru că, vreme de aproape o repriză, oaspeții au avut îndrăzneala să le tulbure socotelile. Apoi, într-un interval de optsprezece minute, experiența, ajustările tactice și precizia au înclinat definitiv balanța.
Pe Giulești, Rapid avea de apărat mai mult decât o serie de victorii. Avea de confirmat că apropierea de primul loc nu este întâmplătoare. Corvinul venea fără asemenea obligații în clasament, dar cu o responsabilitate față de propriul joc, aceea de a nu renunța la principiile care au adus-o până aici.
Și tocmai de aceea prima repriză a fost interesantă. Rapid a părut, pe alocuri, o echipă care își calculează atent pașii, în vreme ce Corvinul a jucat cu naturalețea celui care știe ce are de făcut, dar nu găsește întotdeauna ultima pasă.
Hunedorenii au presat, au închis culoare și au câștigat dueluri în zone importante. Gillard a alergat pentru două posturi, căutând mereu spațiile dintre fundași, iar Pîrvulescu a trimis mingea în plasă încă din minutul 10, numai că ofsaidul a șters reușita. Rapid a avut și ea un gol anulat, semn că niciuna dintre echipe nu venise să aștepte exclusiv greșeala celeilalte.
Daniel Pancu a recunoscut ulterior că prudența gazdelor fusese calculată.
„A fost exact jocul la care mă așteptam. De asta am fost și destul de preventivi în prima repriză. Obiectivul era să nu primim gol, pentru că, de dat, cu siguranță marcăm.”
În spatele acestei afirmații se află una dintre explicațiile partidei. Rapid a acceptat să nu forțeze permanent, în timp ce Corvinul a consumat multă energie pentru a împiedica dezvoltarea atacurilor adverse. Pressingul hunedorenilor a funcționat, dar efortul avea să se simtă mai târziu. Florin Maxim a observat, la rândul său, că echipa putea obține mai mult din situațiile create.
„Dacă eram mai încrezători, eu cred că puteam să înscriem noi. La duelurile unu contra unu trebuia să fim un pic mai încrezători. Stăteau cu linia foarte, foarte sus.”
Era aici paradoxul primei reprize: Corvinul găsea uneori drumul spre jumătatea adversă, dar ezita tocmai în clipa în care trebuia să transforme o acțiune promițătoare într-o ocazie limpede.
La pauză, Pancu a schimbat întrebarea
Un antrenor nu poate modifica ceea ce s-a jucat, dar poate schimba ceea ce urmează. Daniel Pancu a făcut-o la pauză, când a ajustat construcția Rapidului, l-a retras pe Grameni spre stânga, într-o linie de trei, l-a poziționat pe Doumbia mai avansat și a schimbat înălțimea la care acționau fundașii laterali.
Nu a fost o revoluție spectaculoasă, ci o corecție bine aleasă. Rapid a început să iasă mai curat din presiune, să folosească mai bine benzile și să-și apropie oamenii de atac de poarta lui Codruț Sandu.
Apoi a venit minutul 58. Alexandru Neacșa a încercat să degajeze o minge din propriul careu. Nu l-a văzut pe Onea, iar intervenția s-a transformat într-un penalty. Alex Dobre a înscris și a mutat partida într-un teritoriu mai confortabil pentru Rapid.
În fotbal, asemenea episoade au darul de a deveni mai mari decât omul care le produce. Dar Neacșa nu este doar protagonistul acelei faze. Este unul dintre fotbaliștii care au dat energie și consistență Corvinului în numeroase partide, un jucător obișnuit să muncească pentru echipă, nu să iasă în evidență prin gesturi inutile. La final, nu a căutat niciun refugiu în explicații.
„Am sărit la minge, am respins mingea în sus și în aria mea vizuală nu l-am văzut pe Onea. Am vrut să degajez mingea și nu l-am văzut deloc. E greșeala mea.”
O asumare simplă, fără proteste. Iar o greșeală, oricât de importantă, nu poate șterge munca unui fotbalist și nici nu poate explica singură soarta unei partide.
Florin Maxim a privit momentul cu luciditate: „A fost o greșeală a lui Alex acolo, la acel penalty. Poate dacă treceam de acea fază, cine știe ce se întâmpla.” Dar antrenorul a fost mai preocupat de ceea ce a urmat.
„Nu mi-a plăcut lipsa de reacție a noastră și după primul gol, și după golul doi.”
Aici se află, probabil, lecția cea mai importantă pentru Corvinul. Nu greșeala în sine, inevitabilă uneori în fotbal, ci dificultatea de a regăsi imediat echilibrul după ea.
Dobre a înțeles ceea ce partida îi cerea
Rapid nu a avut nevoie de o avalanșă de ocazii pentru a câștiga. A avut nevoie de momente bine alese și de un fotbalist capabil să le transforme în goluri. În minutul 76, Onea a găsit spațiul pentru centrare, iar Alex Dobre a încheiat acțiunea cu o execuție hotărâtă. Era 2-0 și, în bună măsură, verdictul fusese pronunțat. Dubla lui Dobre a recompensat eficiența unei echipe care a știut să crească atunci când meciul o cerea. Rapid a fost mai bună în repriza secundă, iar această superioritate a avut atât o explicație tactică, cât și una legată de calitatea individuală.
Pancu nu s-a ferit să recunoască tocmai acest aspect: „Trăim din spirit și din valoare individuală […] până să jucăm un fotbal cursiv, de calitate, cu acțiuni repetitive și cu o presiune constantă asupra adversarilor.”
Este o declarație rar de utilă pentru înțelegerea unei echipe aflate pe val. Rapid câștigă, dar antrenorul știe că rezultatul nu înseamnă automat că toate mecanismele funcționează perfect.
De cealaltă parte, Corvinul nu a dispărut din joc. Gillard a trimis mingea în transversală, iar Fabry l-a obligat pe Ungureanu la o intervenție remarcabilă. Au fost ultimele încercări ale unei formații care, chiar și învinsă, a refuzat să se transforme într-un simplu spectator.
O victorie care confirmă și o înfrângere din care se poate construi
La final, cei trei oameni care au explicat partida au vorbit, fiecare în felul său, despre aceeași realitate. Pancu a recunoscut dificultatea adversarului și valoarea ajustărilor făcute la pauză. Maxim a apreciat jocul elevilor săi, dar nu a trecut peste lipsa de luciditate și reacție. Neacșa a acceptat responsabilitatea unui episod nefericit, fără să ignore faptul că echipa sa avusese posibilități de a marca.
„Am avut șansele noastre, cred că mare parte din joc a fost al nostru, dar fotbalul se joacă pe goluri și Rapidul are 2-0”, a spus Neacșa.
Iar Maxim a încheiat analiza fără să-și abandoneze jucătorii după un rezultat nefavorabil: „Eu zic că am făcut un joc bun și băieții merită toate laudele.”
Rapid a ajuns astfel la cinci victorii consecutive și continuă să urmărească îndeaproape liderul Dinamo. Urmează derby-ul cu FCSB, despre care Pancu a vorbit cu respectul cuvenit unui adversar important, indiferent de poziția sa în clasament.
„Dacă vrem să fim sus, trebuie să-i batem pe cei mai buni.”
Este o ambiție legitimă pentru o echipă care a învățat să obțină rezultate inclusiv atunci când nu domină permanent. Corvinul, în schimb, pleacă din Giulești fără puncte, dar nu și fără argumente. Are un antrenor care și-a construit echipa în jurul unei idei de joc, fotbaliști dispuși să muncească și suficientă personalitate pentru a nu se teme de adversarii cu nume.
Are însă și lucruri de corectat: decizia în ultimii metri, reacția după golurile primite și capacitatea de a menține aceeași concentrare atunci când oboseala începe să cântărească.
Rapid a câștigat pentru că a știut să fie mai bună în momentele care decid un meci. Corvinul a pierdut fără să-și compromită ideea de fotbal. Iar aceasta este diferența dintre un scor și o cronică: primul spune cine a câștigat, cealaltă încearcă să explice de ce.
