FC Argeș – UTA Arad 0-1. Marius Coman a decis o partidă în care arădenii au avut mai multă claritate, iar piteștenii au descoperit, încă o dată, că dorința de a reveni nu este întotdeauna însoțită de putința de a o face. Pentru UTA, a doua victorie consecutivă și apropierea de play-off. Pentru Argeș, încă o seară de întrebări fără răspuns.
La Mioveni s-au întâlnit două echipe care privesc același clasament cu sentimente tot mai diferite. UTA începe să vadă în el o promisiune, FC Argeș, o amenințare. Iar cele 90 de minute n-au făcut decât să accentueze această deosebire.
Adrian Mihalcea venise cu probleme serioase în apărare, fără Benga și Pospielov, dar cu o echipă care părea să știe exact ce are de făcut. Arădenii au intrat în meci cu hotărârea celor care tocmai învinseseră CFR Cluj și înțeleseseră că o victorie devine cu adevărat valoroasă abia atunci când este urmată de alta.
Piteștenii au avut nevoie de aproape o jumătate de oră pentru a se desprinde de propria nesiguranță.
În minutul 17, Omar El Sawy l-a găsit pe Marius Coman în careu, iar atacantul a trimis mingea în poartă cu precizia unui om care nu are nevoie de multe invitații. Era 0-1 și, pentru FC Argeș, revenea o amintire neplăcută: Coman marcase și în precedentele două întâlniri directe.
UTA nu a avut nevoie de spectacol pentru a-și impune jocul. Papeau, Abdallah și El Sawy au oferit mobilitate și soluții, în timp ce mijlocul terenului a funcționat cu o disciplină pe care gazdele au găsit-o prea târziu.
Abia după minutul 30, Argeșul a început să arate că are ceva de spus. Rădescu a încercat poarta de la distanță, Micovschi a întârziat la o centrare care putea schimba scorul, iar Yanis Pîrvu a trimis peste poartă dintr-o poziție promițătoare. Nu lipseau intențiile. Lipsea însă acea limpezime care transformă o acțiune într-o ocazie și o ocazie într-un gol.
La pauză, Bogdan Andone a schimbat trei jucători, încercând să schimbe și cursul partidei. Luvambo a adus energie, Pîrvu a căutat din nou finalizarea, iar FC Argeș a avut momente în care părea capabilă să împingă jocul spre poarta adversă.
Numai că UTA nu s-a mulțumit să aștepte. În minutul 59, Nikic a intervenit excelent la șutul lui El Sawy, iar opt minute mai târziu a scos de sub transversală lovitura liberă executată de Alin Roman. Au fost două momente care au arătat că arădenii nu veniseră la Mioveni doar să apere un gol, ci să controleze partida atât cât le permiteau împrejurările.
Cu fiecare minut scurs, graba piteștenilor a început să semene tot mai mult cu neputința. Mingile au fost trimise înainte cu speranță, dar fără suficientă precizie. Iar când o echipă ajunge să se lupte mai mult cu propriile îndoieli decât cu adversarul, drumul spre poartă devine teribil de lung.
UTA a închis meciul cu maturitate. Fără gesturi spectaculoase, fără riscuri inutile și fără să lase impresia că rezultatul îi scapă printre degete.
Pentru Adrian Mihalcea, cele șase puncte obținute în ultimele două etape reprezintă confirmarea unei echipe care începe să-și găsească echilibrul și să privească tot mai îndrăzneț spre play-off.
Pentru Bogdan Andone, situația devine apăsătoare. FC Argeș a ajuns la șapte înfrângeri în acest sezon și continuă să caute victoria pe care nu a mai cunoscut-o din august. Există momente de joc care oferă speranță, dar prea puține care aduc puncte.
La Mioveni, UTA a câștigat pentru că a știut ce vrea și, mai ales, cum să obțină acel lucru. Argeșul a vrut și ea, dar între dorință și realizare s-a așezat din nou o distanță de un gol.
Un singur gol pe tabelă. Două direcții tot mai diferite în clasament.
