FCSB pregătește trei transferuri importante, iar patronul clubului anunță investiții de aproximativ cinci milioane de euro. Nimic neobișnuit până aici. Partea neobișnuită începe atunci când scoutingul, negocierile, prețurile și chiar ordinea mutărilor ajung să fie prezentate aproape în timp real, la televizor. Fotbalul românesc are, încă o dată, propriul său mod de a face mercato.
În campionatele mari, perioada de transferuri are birouri, telefoane, agenți, avocați și, din când în când, câte un comunicat sec. La noi are și prime-time.
Patronul FCSB a anunțat că pregătește trei transferuri pentru care este dispus să plătească, în total, aproape cinci milioane de euro. A oferit și detalii, iar unul dintre jucători ar costa aproximativ trei milioane, ceilalți câte un milion, iar toate mutările ar fi deja rezolvate.
Totul, desigur, spus în direct. În fotbalul românesc, secretul negocierilor a devenit de mult un concept mai degrabă decorativ. Domnul Becali a vorbit despre scouting, despre sumele pregătite, despre variantele analizate și chiar despre posibilitatea unei noi mutări din campionatul intern. Jovo Lukic, de la U Cluj, a fost pomenit și el, patronul FCSB afirmând că ar putea oferi două milioane de euro dacă ar decide să insiste pentru atacant.
În același timp, informațiile apărute indică faptul că Karlo Muhar, Meriton Korenica și Denis Drăguș sunt numele vizate, cei trei urmând să ajungă la București pentru definitivarea transferurilor.
Drăguș ar urma să semneze un contract pe trei ani, cu un salariu anual în jurul unui milion de euro. Sunt sume importante pentru fotbalul românesc. Și aici trebuie spus lucrul care uneori se pierde în zgomotul declarațiilor: patronul FCSB a investit foarte mulți bani în piața internă de-a lungul anilor. Prin transferurile făcute de club, numeroase echipe din România au încasat sume consistente, uneori importante pentru propriile bugete. Meritul economic există și nu trebuie șters doar pentru că metoda poate stârni zâmbete. Problema este alta.
Când transferul devine program de televiziune
Într-o piață profesionistă, negocierea presupune și discreție. La noi, uneori, prețul apare înaintea contractului, planul înaintea semnăturii, iar scoutingul este explicat public înainte ca jucătorul să apuce să țină tricoul în mână.
Domnul Becali spune că a stat „trei zile și trei nopți” să urmărească filmulețe și anunță că noii veniți vor produce din nou victorii cu 2-0, 3-0 sau 4-0.
Poate că va avea dreptate. Dar fotbalul are neplăcutul obicei de a nu respecta programul emisiunilor TV. Un transfer de trei milioane nu marchează automat trei goluri. Un salariu de un milion nu garantează un titlu. Iar o echipă nu devine mai bună pentru că suma plătită pentru ea sună spectaculos într-un studio. Adevărul rămâne pe teren.
Spectacol acasă, realitate afară
Fotbalul românesc are o relație specială cu grandilocvența. Facem spectacol în studiouri, transformăm etapele de campionat în evenimente naționale și discutăm transferurile ca pe niște lovituri geopolitice. Apoi ieșim din propria curte și descoperim că Europa nu urmărește emisiunile noastre. Acolo nu contează cine a anunțat transferul primul, cât a costat atacantul sau câte zerouri au fost rostite în direct. Contează doar dacă echipa poate ține ritmul.
FCSB are tot dreptul să investească cinci milioane de euro. Este chiar un semn sănătos pentru un campionat care are nevoie de bani, jucători buni și ambiție. Iar contribuția financiară pe care patronul clubului a avut-o de-a lungul timpului în fotbalul românesc nu poate fi ignorată. Se poate recunoaște meritul investiției și în același timp, discuta metoda prin care aceasta este prezentată public.
Poate că următorul pas al fotbalului românesc nu este să învețe să facă transferuri mai zgomotoase, ci să învețe să le facă mai bine. Pentru că, deocamdată, la noi mercato începe la televizor. În Europa, începe când se fluieră startul.
