Universitatea Cluj și-a mai adăugat o piesă într-un puzzle care de ani buni pare să se reconstruiască mereu din aceleași bucăți. Numele noului pariu? Omar El Sawy. 21 de ani, rapidist de carnet, clujean prin adopție pentru următoarele luni. O mutare clasică în fotbalul românesc: un împrumut, cu speranțe mari și cu riscul la fel de mare al uitării rapide dacă nu explodează imediat.
El Sawy e un fotbalist crescut într-o Românie a „micilor școli de fotbal”, acele academii unde talentul se naște înainte ca realitatea să-l calce în picioare. A trecut prin Kinder Sângeorgiu, ASA, CSM, apoi FK Miercurea Ciuc, clubul care a devenit pepinieră oficială pentru visele fotbalului nostru. Acolo a gustat din glorie, titluri în Liga de Tineret, o Cupă de Tineret, ba chiar și goluri în UEFA Youth League. Un CV care, pus pe hârtie, sună a promisiune solidă.
Dar între tineret și seniori există un hău pe care puțini îl traversează întregi. El Sawy a încercat la Rapid, a prins firimituri de meciuri, apoi a fost expediat la Sepsi – unde, surprinzător, n-a fost deloc anonim: 24 de meciuri, șase goluri, două pase decisive. Cifre care, pentru Superligă, îl scot din zona „copil de perspectivă” și-l pun în categoria „băiat care poate fi util”.
Și acum vine la „U”. La Cluj, unde presiunea publicului e paradoxală: în același timp romantică și crudă. Suporterii cer spectacol, dar acceptă mai repede o alunecare disperată la centrul terenului decât un dribling reușit fără finalizare. Într-un asemenea context, El Sawy are de ales, fie devine un erou accidental, fie intră în lunga listă a fotbaliștilor „aduși să dea un plus” și uitați după un sezon.
Ironia? Rapidul, clubul care l-a cumpărat, îl trimite acum să se maturizeze la rivalii „U”, în timp ce giuleștenii se joacă de-a șampania și titlul. Pragmatic, mutarea are sens: Universitatea primește un jucător cu explozie și dor de afirmare, Rapid scapă de presiunea de a-i găsi minute. Toată lumea e mulțumită, cel puțin până în decembrie.
Dar aici începe adevăratul test pentru El Sawy: cifrele nu mai valorează cât poveștile. La Cluj, trebuie să scrie una nouă. Dacă o face, își va câștiga locul într-un oraș care iubește rar, dar iubește pe viață. Dacă nu, se va întoarce la Rapid ca încă un „prospect” ratat. Și, după cum știm, fotbalul românesc nu are răbdare.
