Fotbal Intern
Petroșaniul a îmbrăcat din nou haine de sărbătoare! Corvinul a câștigat cu inima, într-un meci cu cinci goluri și tribune în flăcări
Corvinul Hunedoara – FC Voluntari 3-2 (2-1) | Superliga României
Există seri în care fotbalul nu se măsoară doar în goluri, puncte și clasamente. Seri în care un stadion devine, pentru două ore, casa unei comunități, iar fiecare minge disputată poartă cu ea orgolii, speranțe și povești. Petroșaniul a trăit una dintre aceste seri. Corvinul a revenit în propriul județ și a oferit un spectacol într-un meci cu cinci goluri, răsturnări de situație și un final în care entuziasmul a coborât din tribune direct pe gazon.
Stadionul „Petre Libardi” a întâmpinat Superliga cu un gazon surprinzător de bun, cu o cosmetizare făcută parcă în ultimul moment și cu o nocturnă căreia nu i-ar fi stricat câțiva lucși în plus. Dar toate aceste mici imperfecțiuni au pălit în fața peisajului din spatele arenei. Munții care străjuiesc Petroșaniul oferă un decor spectaculos, aproape neverosimil pentru fotbalul românesc. Un mic Como al Superligii, fără lacul italian, dar cu o frumusețe pe care camerele de televiziune ar trebui să o descopere mai des. Și, mai presus de toate, cu oameni. Aproximativ 6.000 de spectatori, potrivit estimărilor de la stadion, dintre care 4.481 cu bilete vândute, au venit să vadă Corvinul mai aproape de casă.
Un argentinian care nu știe să renunțe
Corvinul a intrat pe teren cu aceeași personalitate pe care Florin Maxim a construit-o în ultimii ani: agresivă, curajoasă, mereu orientată spre poarta adversă.
Nici nu se așezaseră bine spectatorii, că Ángel Gillard a și aprins prima scânteie. Argentinianul a urmărit cu încăpățânare o minge în careul advers, a refuzat să abandoneze faza și a obținut penalty-ul din care Ribeiro a deschis scorul în minutul 5.
Nu a fost doar o acțiune reușită. A fost o declarație despre felul în care Gillard înțelege fotbalul. După golul victoriei de la Galați, atacantul începe să își facă tot mai mult loc în mecanismul ofensiv al hunedorenilor. Nu impresionează prin statură, ci prin forță, determinare și disponibilitatea de a se lupta pentru fiecare balon. Genul de fotbalist pe care argentinienii îl numesc guerrero.
Pîrvulescu, Yeboah și Gillard au continuat să împingă jocul spre poarta ilfovenilor. Corvinul avea ritm, imaginație și o poftă de atac care părea să anunțe o seară liniștită. Dar fotbalul are propriul său talent de a contrazice logica. La prima oportunitate importantă, Voluntari a lovit. O fază încâlcită, un corner, o ieșire greșită a portarului Sandu și Lovro Cvek a restabilit egalitatea în minutul 26. Pentru o clipă, stadionul a amuțit. Doar pentru o clipă.
Magicianul Neacșa și răspunsul unei echipe care nu acceptă să fie lovită
Au trecut numai două minute până când Corvinul a reacționat. Neacșa a trimis o centrare de mare finețe, iar Yeboah a transformat-o în golul de 2-1. O execuție care a readus tribunele în picioare și a confirmat superioritatea hunedorenilor din prima repriză.
Despre Neacșa, jurnalistul Claudiu Sav spunea că, dacă ar fi avut cu cinci ani mai puțin, ar fi fost un jucător de echipă națională căruia cu greu i-ar fi putut lua cineva locul. Poate că este o apreciere pasională, dar asemenea pase explică de ce fotbalul are nevoie și de artiști, nu doar de alergători. La pauză, Corvinul conducea meritat. Jucase mai bine, atacase mai mult și demonstrase că revenirea în județ îi priește.
Când fotbalul refuză să fie previzibil
Repriza secundă a început cu aceeași energie. Fabry a intrat pentru a aduce prospețime construcției, iar Pîrvulescu a continuat să pună probleme defensivei adverse. Gillard a avut șansa desprinderii, după o acțiune în care Pîrvulescu l-a servit excelent, dar golul de 3-1 a rămas doar o promisiune. Și, exact ca în prima repriză, Voluntari a pedepsit lipsa de eficiență a gazdelor.
Babić, introdus după pauză, a găsit drumul spre gol din apropierea lui Florin Ilie, într-o fază în care fundașul central al Corvinului a reacționat târziu. Florin Maxim nu și-a ascuns nemulțumirea. Era 2-2, iar meciul se transforma într-o bătălie a nervilor. Ilfovenii, discreți ofensiv până atunci, au prins curaj. Au împins jocul în jumătatea gazdelor și au avut chiar oportunitatea de a întoarce rezultatul. Pentru câteva minute, Corvinul a părut vulnerabilă. Dar această echipă are ceva ce nu poate fi desenat pe tabla tactică, refuzul de a se resemna.
Cărăruș, Fabry și explozia unui stadion
Corvinul a revenit în atac. În valuri. Cu încăpățânare. Cu energia unei echipe care simțea că victoria nu poate pleca din Petroșani. Mario Bratu a încercat să găsească vinclul îndepărtat cu un șut spectaculos, dar portarul oaspeților a intervenit salvator. Apoi a venit momentul care a schimbat definitiv seara. Fabry a executat perfect un corner, Cărăruș s-a înălțat și a trimis mingea cu capul în plasă. 3-2!
Petroșaniul a explodat. Peluza hunedoreană, care cântase neîncetat, și-a găsit răsplata. Într-o clipă, toate drumurile făcute de suporteri, toate emoțiile și toate așteptările s-au transformat într-o singură bucurie. Spre final, Dragoș Albu, transferat oficial chiar în ziua partidei, și-a făcut debutul în tricoul Corvinului, intrând în locul lui Iacob.
Dincolo de rivalități, fotbalul a găsit drumul spre casă
Poate că una dintre cele mai frumoase imagini ale serii nu a fost un gol, ci ceea ce s-a întâmplat în tribune. Corvinul a jucat la Petroșani, pe terenul unei vechi rivale, Jiul. Dar în locul ostilității de altădată s-a auzit încurajarea. Inclusiv suporteri ai Minerului Lupeni au cântat pentru echipa hunedoreană. Fotbalul a reușit, măcar pentru o seară, să aducă împreună oameni pe care istoria sportivă îi așezase cândva în tabere diferite.
FC Voluntari merită, la rândul său, respect pentru felul în care a rămas în meci. Chiar dacă nu a avut strălucirea ofensivă a gazdelor, a știut să profite de greșeli și a făcut din această confruntare un spectacol autentic.
Corvinul a fost însă echipa care a căutat mai mult victoria, care a avut curajul să atace și atunci când rezultatul părea să îi scape printre degete. La Petroșani, Corvinul nu a câștigat doar trei puncte. A câștigat o seară în care fotbalul a avut din nou suflet, tribunele au avut voce, iar un județ întreg a avut motive să zâmbească.