Bănia a cântat ca la Maracaná, iar Universitatea a jucat cu eleganță rece, de lider serios. Într-o seară cu 16.765 de suflete în tribune și cu ambiția titlului în sânge, Universitatea Craiova a învins Farul cu 2–0, goluri Nsimba (22) și autogol Dican (76), și și-a consolidat fotoliul de lider: 23 de puncte, +4 față de Rapid. Exuberanță sud-americană în peluză, pragmatism britanic pe teren — exact alchimia pe care Mirel Rădoi o cere de luni întregi.
Startul a fost cu puls ridicat și posesie inteligentă a oltenilor. Presiunea pozițională a ținut Farul departe de centrul “nervos” al jocului, iar linia mediană a Craiovei a câștigat metri cu răbdarea unui șahist. Golul a venit ca finalul unei fraze bine scrise: diagonală lucrată, mișcare în spatele fundașului, iar Nsimba a lovit simplu și curat (22’). Un gest tehnic cu parfum sud-american, executat cu rigoare nordică.
Farul a încercat să răspundă prin agresivitate, iar momentul controversat a venit în minutul 36, când oaspeții au cerut cartonaș roșu pentru Romanchuk după un duel cu Ișfan. Arbitrul a păstrat galbenul în buzunarul stâng și sângele rece în cel drept; decizia nu a schimbat însă direcția partidei: Craiova a rămas compactă, a ales bătăliile, nu războaiele.
Repriza a doua a aparținut controlului, linii scurte, recuperări sus, cornere „încălzite” de peluză. Și, cum fotbalul îi răsplătește pe cei care apasă consecvent aceeași pedală, a venit și 2–0: centrare tăiată, Dican își potrivește nefericit pasul și își introduce mingea în poartă (76’). Golul a pus capac unui meci în care Craiova a fost serioasă ca un auditor, fără risipă, fără artificii gratuite.
Onest cu propriul public vulcanic, Rădoi a livrat ceea ce contează: identitate clară, intensitate în dueluri, pragmatism în momentele-cheie. E genul de seară în care liderul arată că știe două limbi: limba tribunei — pasiune pură și limba tabelei — cifre care conving. În Bănie, samba vine din peluze, dar titlurile se câștigă cu ordine și luciditate.
Pentru Farul, rămâne amarul unei șanse ratate de a schimba inerția în primul act și al unei reprize secunde în care a găsit prea rar spații între linii. Pentru Craiova, rămâne certitudinea: o echipă matură, care apasă accelerația când trebuie și pune frâna de motor când e cazul. Și, mai ales, rămâne sentimentul că drumul spre mai sus nu e doar visat, ci e deja trasat.
