Sporting Liești – Oțelul Galați 2–2: Cupa României lovește din nou! Oțelul, egalată în prelungiri de o echipă din Liga a 3-a!

Cupa României și-a păstrat farmecul imprevizibil! Pe un gazon greu, la limita practicabilului, Sporting Liești (Liga a 3-a) a reușit să smulgă un egal eroic, 3–3, în fața Oțelului Galați, după un final de meci de povestit nepoților.

Oțelul, proaspăt învingătoare la Arad în Superligă, trece acum printr-un moment de cumpănă, după eșecul cu U Cluj (1–2), a urmat un nou rezultat dezamăgitor, de data aceasta în fața unei formații care joacă în al treilea eșalon.

Surpriza de la Liești

Într-un decor de Cupă autentic, cu un teren denivelat și cu multe porțiuni fără iarbă, fotbalul combinativ a fost imposibil. Singura strategie viabilă a fost stilul „kick and run”, pe care gazdele l-au transformat într-o armă letală.
După o primă repriză echilibrată, Oțelul a părut că va închide meciul în repriza secundă, dar Sporting Liești nu s-a predat. În minutul 90+1, eroul local Claudiu Maftei a profitat de o greșeală în apărarea gălățenilor și a egalat, trimițând stadionul într-un delir total.

Final dureros pentru Oțelul

Paradoxal, ultimele 6–7 minute de joc au aparținut complet celor din Liești, care au dominat o echipă cu buget, nume și pretenții superioare.
Oțelul a controlat jocul în statistici, dar a pierdut controlul emoțional și fizic exact atunci când trebuia să închidă meciul.

Ironia e crudă, dar elegantă, iar la doar câteva zile după victoria de la Arad, echipa lui Laszlo Balint reușește al doilea pas greșit consecutiv, confirmând că nici măcar favoritele nu sunt imune la „blestemul Cupei”.

Eroul din Liești și lecția fotbalului mic

Claudiu Maftei devine numele serii, un gol marcat în prelungiri, într-un meci în care Sporting a pus suflet, sacrificiu și demnitate.
Lieștiul a jucat simplu, curat, fără frică. Iar Cupa României și-a găsit din nou povestea, David a înfruntat Goliatul și a supraviețuit.

Pentru Oțelul, rămâne speranța că acesta a fost doar un accident. Pentru Liești, o seară istorică.
Iar pentru Cupă, încă o dovadă că în fotbalul românesc emoția bate ierarhia.