„TANGO PE 2°C” LA HUNEDOARA: Corvinul dansează, arbitrajul e 100% feminin, iar Tunari pleacă cu lecția scrisă în trei lovituri

Hunedora, vreme cenușie, termometre încăpățânate la 2°C, tribune cu aproximativ 1.500 de oameni și o zi cu parfum de eveniment: Corvinul – CS Tunari, ultimul capitol de acasă din 2025, cu liderul hotărât să-și încheie anul ca o echipă care nu negociază identitatea. Iar cadrul a fost completat de o imagine rară și puternică, o brigadă de arbitri 100% feminină, într-o partidă în care fotbalul a arătat că poate fi, simultan, spectacol și mesaj.

Înainte de start, emoția a avut nume, Mihaela Țepușă, premiată de CCA și de oficialii hunedoreni, la ultimul meci al carierei, un final simbolic pentru un arbitru activ din 2009, încheiat exact acolo unde fotbalul se simte cel mai sincer, în fața oamenilor. La centru a fost Iuliana Demetrescu, la tușe Mihaela Țepușă și Roxana Ivanov, iar arbitru de rezervă Diana Ungureanu.

Start cu presiune, ca la o echipă care știe ce vrea

Corvinul a intrat în meci fără introduceri inutile. A urcat liniile, a luat mingea și a impus tempoul, iar primele semne au venit imediat, când Neacșa a încercat să aprindă jocul în minutul 2, iar la scurt timp Pîrvulescu a avut un șut periculos din careu. Era genul de început care îți spune, fără vorbe: „aici nu venim să bifăm, venim să dominăm”.

Dincolo de tabelă, meciul avea și o încărcătură specială pentru gazde, era o zi ideală să închidă anul cu un „cadou” pentru suporteri și să-și refacă ecartul față de locul secund. În plus, tribunele au remarcat două reveniri cu greutate în primul 11: Lică, din nou titular după acea accidentare dureroasă din prima etapă, la Târgu Mureș, și Antonio Bradu, cel mai vechi jucător din lot, o prezență care spune ceva despre continuitate.

Ocaziile au continuat să curgă, iar Pîrvulescu, din nou aproape în minutul 14, la o lovitură de cap, iar în minutul 21 a venit faza care a ridicat oamenii în picioare, foarfeca lui Neacșa, din afara careului, o execuție de „poster” care a trecut milimetric pe lângă. Dacă intra, aveam, fără exagerare, un candidat serios la golul anului în România.

Tunari a apărut rar în peisajul ofensiv, iar primul șut a venit abia în minutul 32, prin Vlad Tudorache, mult pe lângă poarta lui Sandu. Corvinul a rămas însă în control, cu presiune constantă, iar Lică a trecut pe lângă deschiderea scorului în minutul 33, cu o execuție „de vârf”, apoi Neacșa a mai avut o încercare în minutul 39, însă zeița Fortuna, acea doamnă capricioasă, a ținut încă de 0-0.

La pauză, scor alb, dar mesaj clar: Corvinul juca fotbalul echipei care își cunoaște drumul.

Repriza a doua: bara, ratarea și „legea” fotbalului

După pauză, Corvinul a făcut o modificare: Velisar l-a înlocuit pe Albino, iar repriza secundă a pornit cu gazdele în aceeași viteză. În minutul 52, Filip Ilie a „scuturat” bara după o lovitură de cap din 6 metri, semn că golul plutea în aer.

În minutul 55, Tunari a avut șansa ei, când Tudorache ajunge într-o poziție bună, dar luftează. Elegant spus, a fost un moment în care mingea părea să aștepte altceva, iar fotbalul, știm bine, are umorul lui tăios și dacă nu lovești când trebuie, primești exact când te doare.

În minutul 58, Pîrvulescu a deschis scorul cu sânge rece, după un assist al lui Filip Ilie. Un gol important nu doar pentru tabelă, ci și ca mesaj. Pîrvulescu revine la tricoul cu numărul 19, pune capăt unei mici „secete” și confirmă încă o dată că e unul dintre pilonii echipei.

Și, când adversarul încă își caută echilibrul după 0-1, Corvinul apasă pedala, în minutul 61, Ricardo Pădurariu pornește într-o cursă de peste 60 de metri pe flancul stâng și finalizează fără milă, un golazo de generic, un sprint cu final de cinema, care face 2-0. Din acel moment, meciul a început să semene cu ceea ce a fost, de fapt, în profunzime, un duel între o echipă care creează și alta care speră.

Pe final de partidâ, un plus de bucurie pentru tribune, revine și Alex Buziuc, după accidentarea suferită în meciul cu CSA Steaua, încă un detaliu care completează tabloul unei seri „de închis anul”.

Fază școală și primul gol pentru Kilyen

Finalul a adus și ultima tușă, iar în minutul 90, Corvinul închide jocul după o fază lucrată, cu Okoro în rol de arhitect, iar Kilyen finalizează și își trece în cont primul gol pentru Corvinul. 3-0, un scor care nu exagerează, ci doar confirmă diferența dintre echipa care a dictat și echipa care a rezistat cât a putut.

Concluzie: cadoul perfect, cu muncă multă pe teren

A fost un meci cu o primă repriză fără gol, dar încărcată de ocazii și de control, urmată de o repriză secundă în care Corvinul a fost pragmatică și spectaculoasă pe rând. Un final de an care spune, fără sloganuri, această echipă are idee de joc, are ADN și are caracter.

Corvinul își încheie anul cum visează orice suporter, fără înfrângere, lider detașat, cu o victorie care încălzește sufletul chiar și la 2°C. Urmează o pauză lungă, poate prea lungă, iar iarna poate schimba multe, dar dacă există un lucru care rămâne limpede după meciul acesta, e că la Hunedoara optimismul nu se vinde în declarații, se câștigă cu muncă multă pe teren.

Iar fotbalul românesc chiar are nevoie de astfel de echipe, de echipe cu tradiție, cu suporteri și poate și cu un nou stadion, unul unde fotbalul se care trăiește. Restul sunt proiecte. Corvinul, în schimb, pare un destin.