Boca Juniors se apropie de cele mai importante săptămâni ale sezonului cu o perspectivă amețitoare: cinci trofee încă posibile, o serie de 16 meciuri fără înfrângere și șansa de a scrie o pagină rară în istoria clubului. Dar tocmai când Buenos Aires începe să viseze la o nouă epocă de glorie, echipa lui Rodolfo Arruabarrena primește o lovitură dură. Leandro Paredes, liderul din teren și din vestiar, s-a accidentat și va rata semifinala Copa Sudamericana cu Vasco da Gama. Iar la Boca, unde victoria nu este niciodată doar o opțiune, absența unui asemenea fotbalist poate schimba totul.
În cartierul La Boca, oamenii cunosc prea bine diferența dintre speranță și triumf. Pe La Bombonera, visele se nasc repede, cresc printre cântecele tribunelor și devin uneori atât de mari încât nimeni nu mai acceptă să le vadă spulberate.
Acum, Boca are în față o oportunitate aproape neverosimilă. În numai două luni, ar putea cuceri Torneo Clausura, Torneo Anual, Trofeo de Campeones, Copa Argentina și Copa Sudamericana. Cinci competiții, cinci șanse de a transforma un sezon bun într-unul istoric.
Clubul a mai câștigat cinci trofee sub conducerea lui Alfio Basile, între 2005 și 2006, însă performanța a fost construită de-a lungul unui sezon întreg. De această dată, toate ar putea veni într-un interval mult mai scurt. Există însă un adevăr pe care entuziasmul tribunelor nu îl poate ascunde: Boca poate câștiga totul, dar deocamdată nu a câștigat nimic.
Douăzeci și unu de meciuri care au început să coste
De la încheierea Cupei Mondiale, Boca a disputat 21 de partide. Meciuri cu miză, deplasări, recuperări tot mai scurte și o presiune care crește cu fiecare săptămână. Iar acum corpul jucătorilor începe să plătească prețul.
Leandro Paredes a suferit vineri, împotriva lui Instituto de Córdoba, a doua ruptură musculară din acest an. Mijlocașul va lipsi din dubla cu Vasco da Gama și este incert inclusiv pentru Superclásico împotriva lui River Plate, programat pe 1 noiembrie, pe La Bombonera.
Nu este o absență oarecare. Paredes reprezintă echilibrul, luciditatea și autoritatea unei echipe care a învățat din nou să joace cu încredere. Este fotbalistul care poate calma un meci când tribunele cer atac, dar și cel care înțelege când trebuie să ridice ritmul. Fără el, Boca nu pierde doar un mijlocaș. Pierde o parte din personalitatea sa.
Și lista problemelor medicale nu se oprește aici. Tomás Aranda, una dintre revelațiile sezonului, este indisponibil din cauza unei fracturi de peroneu și nu va reveni înainte de începutul lui 2027. Tânărul remarcat inclusiv de Lionel Messi, care l-a inclus între cei mai promițători zece juniori ai lumii, reprezenta una dintre marile speranțe ale echipei.
Tomás Belmonte a suferit o leziune de menisc la genunchiul drept și ar putea reveni abia pentru eventualele finale din decembrie. Paraguayanul Adam Bareiro, operat pentru hernie de disc, va lipsi până anul viitor.
Vasco da Gama, primul examen al unei echipe rănite
Boca nu ajunge în semifinalele Copa Sudamericana într-o criză sportivă. Dimpotrivă. Cele 16 partide consecutive fără înfrângere arată progresul unei formații căreia Arruabarrena i-a oferit o identitate mai clară, corectând slăbiciuni care provocaseră atâtea nemulțumiri în trecut. Dar una este să controlezi meciurile cu formula ideală și alta să supraviețuiești unor confruntări eliminatorii fără oamenii care îți dau siguranță.
Vasco da Gama devine astfel mai mult decât un adversar în drumul către finala continentală. Este primul test al maturității unei echipe care trebuie să demonstreze că poate rezista și atunci când circumstanțele nu îi sunt favorabile.
Prima manșă se joacă pe La Bombonera, dar calificarea se va decide în Brazilia, acolo unde Boca va trebui să suporte presiunea unui stadion ostil fără experiența și influența lui Paredes.
Pentru Arruabarrena, provocarea este în egală măsură tactică și psihologică. Va trebui să găsească alte soluții pentru construcția jocului, dar mai ales să păstreze intactă convingerea că echipa poate merge până la capăt.
La Boca nu există jumătăți de măsură
La sfârșitul anului, aceeași echipă ar putea fi celebrată ca una dintre marile generații ale clubului sau ar putea deveni ținta dezamăgirii unei tribune care nu uită ușor promisiunile neîmplinite. Așa funcționează Boca Juniors. La Bombonera nu este un loc în care performanța se măsoară doar în statistici. Acolo, fiecare trofeu devine parte din identitatea clubului, iar fiecare ocazie ratată lasă urme.
În fața lui Vasco, Boca începe să joace nu doar pentru o finală, ci pentru posibilitatea de a transforma un sezon întreg într-o poveste pe care suporterii să o transmită mai departe.
Cinci trofee sunt încă la orizont. Șaisprezece meciuri fără înfrângere oferă motive de încredere. Dar cel mai important fotbalist lipsește, iar calendarul nu așteaptă pe nimeni. La Boca, visul este uriaș, drumul devine tot mai greu și nimeni nu știe încă dacă ultimele săptămâni ale anului vor aduce sărbătoarea unei generații sau durerea unei șanse istorice pierdute.
