Într-un decor vienez care mirosea mai degrabă a frustrare decât a eleganță, Universitatea Craiova a scris o seară de manual pentru toți cei care mai cred că fotbalul se joacă doar cu numele. Rapid Viena, o echipă care trăiește din amintiri și se hrănește cu aroganță, a fost făcută bucăți de olteni, la propriu și la figurat.
Austriecii au intrat pe teren cu nasul pe sus și cu gleznele la fel, dar și-au pierdut repede echilibrul. O trupă rudimentară, rigidă, cu pretenții de orchestră vieneză, dar cu execuții demne de o fanfară de cartier. Iar la pupitru, un Gulliksen cu tupeu de mahala, care a confundat eleganța cu obrăznicia.
Arbitrii? Corecți pe hârtie, dar pe teren cu un exces de zel nejustificat. În loc să calmeze spiritele, le-au turnat benzină. Mirel Rădoi a plătit scump acest zel, fiind trimis în tribună probabil pentru vina supremă de a cere fair play.
În primele 20 de minute, Rapid Viena a adunat trei cartonașe galbene ca niște suveniruri de prost gust. Kara, artizanul celui mai „entuziast” fault al serii, putea pleca direct la duș. În tot acest timp, Craiova domina. Posesie 60%, precizie în pasă, ocazii, intensitate, curaj, totul pe plus. La capitolul „știința jocului”, austriecii pot deschide o carte abia la anul.
Oltenii – poezie în mișcare, vienezii – proză brută
Golul lui Romanchuk din minutul 48 a fost cireașa pe tortul unei prestații de mare echipă. Fază creată de Mora, finalizată impecabil, un moment care a spart liniștea vieneză ca un solo de vioară într-o orchestră dezacordată.
Craiova a fost mereu cu o viteză înainte. Mora, Nsimba, Teles, toți au transformat fiecare fază într-un act de sfidare elegantă. Chiar și când VAR-ul le-a anulat corect un gol, oltenii au zâmbit, s-au scuturat și au mers mai departe. Rapid Viena? O echipă care latră ca un pechinez iritat în fața unui dulău cu pedigree.
Raportul șuturilor în minutul 75: 14-5 pentru Craiova. Alo, Rapid Viena, ați pierdut trenul?
Gartler, singurul rapidist de nivel european
Dacă austriecii n-au luat trei, patru sau cinci goluri, e meritul portarului Gartler, omul meciului pentru gazde. A apărat tot ce se putea, din bară în bară, de parcă era în luptă cu o armată de tunari olteni.
În rest, Rapid Viena n-a avut nici execuții, nici idei, nici rușine. Timp de 83 de minute, niciun șut periculos. Când au reușit, abia în minutul 90+2, dar și atunci a fost offside.
Craiova, simbolul demnității românești în Europa
Craiova a câștigat meritat, cu atitudine, cu inimă și cu o intensitate care ar trebui trecută în manualele academiilor de fotbal. A demonstrat că România nu trebuie să se plece în fața echipelor cu blazon fals și aroganță ieftină.
Rapid Viena rămâne o echipă care confundă tradiția cu autosuficiența, iar în fața oltenilor, această aroganță s-a transformat într-o lecție dureroasă.
Poate că austriecii nu vor citi această cronică, dar dacă ar face-o, ar înțelege, măcar o dată, că fotbalul nu se joacă la catedră. Se joacă pe gazon. Cu inimă. Cu pasiune. Cu Știința. Dar mai ales cu FAIR PLAY.
