Între timp, Thomas Frank a ajuns pe scena mare a fotbalului. Danezul a preluat Tottenham Hotspur în vară. Drumul până acolo a fost anevoios și, încă de la început, i s-a pus în cale un obstacol bizar.
Până în nefericita primăvară a lui 2016, cariera de antrenor a lui Frank semăna cu un basm. Ani la rând, tatăl a doi copii, care după propriile spuse n-a fost niciodată un jucător grozav, a urcat treaptă cu treaptă în fotbalul de tineret scandinav, cu până la trei joburi în paralel.
În vara lui 2013, Brøndby IF, de zece ori campioană a Danemarcei la acel moment, i-a întins mâna, iar după un început sinuos părea că prețioasa „bijuterie” de pe banca tehnică ar putea conduce clubul tradițional la primul titlu din 2005.
La Albastru-Galbeni, loviți financiar, Frank a mizat consecvent pe tineri, cu posesie curajoasă și presing înalt. Brøndby a încheiat sezonul 2013–2014 pe un loc patru solid și s-a calificat în cupele europene pentru prima dată după trei ani.
Cursul de întinerire s-a oprit însă în vara lui 2014. În aprilie, Jan Bech Andersen a fost instalat ca nou CEO, care nu vedea cu ochi buni „cercetarea în tinerețe” și a adus mai mulți bani. La insistențele lui, au fost aduși veteranii Daniel Agger (29) și Johan Elmander (33), iar al 11-lea titlu trebuia câștigat „cât mai repede”.
Frank a primit provocarea sportiv. „Alții s-ar fi supărat de un asemenea cutremur, dar Thomas a spus simplu: «Ei bine, atunci trebuie doar să încercăm să câștigăm liga»”, își amintea la FourFourTwo directorul sportiv de atunci, Per Rud.
Noul amestec nu a adus însă succesul dorit. Doi ani mai târziu, Brøndby a încheiat pe locurile 3 și 4 în campionat. În plus, au existat eliminări răsunătoare în preliminariile Europa League. Atmosfera deja tensionată din suburbia Copenhagăi a devenit și mai neliniștită când IF era doar pe locul 5 la pauza de iarnă a sezonului 2016/17. Se prefigura încă un sezon fără trofee.
Mulți fani discutau stagnarea clubului pe forumul „SydSiden Online”. La acea vreme, un utilizator pe nume „Oscar” era foarte activ acolo, neținându-se departe de criticile la adresa antrenorului și a conducerii. „Per și Thomas au luat împreună atât de multe decizii nebunești din ignoranță și lipsă de experiență”, tuna el, sau: „Dacă apoi avem un antrenor principal neexperimentat care se încăpățânează să rămână la un sistem care nu funcționează, avem probleme.”
Pe 6 martie, seara, după 1–3 cu Sønderjyske, vecin de clasament, „Oscar” a publicat un mesaj de-a dreptul curios. „Către toți nemulțumiții: vă rog să veniți mâine la stadion la 14:00 – ne întâlnim în Vilfort Lounge și lămurim totul. După cum am spus, acum e momentul să susținem – niciunul dintre noi, nici măcar eu, nu e orb. De la 10:30 la 14:00 avem o ședință a consiliului, iar după aceea beau cu plăcere o cafea cu oricine vrea să-și spună părerea. Noapte bună, Kh Jan Bech”.
Confuzia – și mai ales scepticismul privind autenticitatea mesajului – au fost mari pe forum. Cu toate acestea, curiozitatea a învins pentru unii suporteri, care au mers a doua zi la punctul de întâlnire anunțat. Și, surpriză: CEO-ul Jan Bech Andersen, alias „Oscar”, chiar a apărut în lounge și a discutat cu fanii despre criza sportivă a clubului.
Împrejurările absurde s-au răspândit ca focul în presă în zilele următoare și l-au împins pe Thomas Frank spre o decizie. Pe 9 martie, antrenorul, criticizat pe la spate de propriul șef, și-a anunțat demisia. Aproximativ o lună mai târziu, Andersen a părăsit și el funcția de CEO sub presiunea mediatică.
În anii care au urmat, Frank a luat în serios fondul criticilor, dezvoltând la Brentford un stil de joc mai variabil, care i-a adus recent postul de antrenor principal la o participantă în Liga Campionilor, Tottenham. Iar Andersen? S-a întors la Brøndby ca CEO în 2019 – și ocupă funcția până în prezent.
