Când un Igor Tudor vizibil afectat a apărut după prăbușirea lui Tottenham Hotspur, 1-4 cu Arsenal, antrenorul interimar a fost întrebat dacă prestația spune mai mult despre problemele echipei sale sau despre calitățile a ceea ce el a numit „cea mai bună echipă din lume”. Răspunsul a fost simplu: „Ambele lucruri”.
A adăugat: „Există o diferență mare între echipe.”
Și a existat, fără îndoială, inclusiv pe tabelă, unde Spurs au fost chiar norocoși că înfrângerea nu a fost mai drastică. A fost unul dintre acele meciuri care, așa cum sugera Tudor, spune multe despre ambele formații. Două fire narative majore s-au conturat și ar putea chiar să se întâlnească într-un vis pentru Arsenal.
„Tunarii” ar putea câștiga în sfârșit titlul, în același sezon în care Spurs ar putea retrograda.
Acest rezultat a făcut ca acel scenariu să pară puțin mai plauzibil, iar prestația generală a fost de așa natură încât era imposibil să nu te gândești că ar putea conta la fel de mult în lupta pentru evitarea retrogradării precum în cursa pentru titlu.
Atât de rău au ajuns Spurs, iar asta a transformat ziua într-una și mai bună pentru Arsenal. Aproape totul le-a ieșit. Dacă scorul ar fi rămas 2-1, probabil că discuția principală ar fi gravitat în jurul lui Viktor Gyökeres.
Ar fi putut fi momentul consacrării, primului său moment cu adevărat mare pentru Arsenal. S-ar fi putut spune că a fost doar o nouă demonstrație de forță în fața unei echipe din zona inferioară a clasamentului, însă contextul golului a fost uriaș. Arsenal avea nevoie disperată de victorie într-un derby devenit extrem de intens emoțional. Gyökeres a livrat exact când era nevoie. Pentru asta a fost adus.
Dacă Gyökeres a fost omul decisiv, Eberechi Eze a fost jucătorul care a condus jocul.
Are acum cinci goluri în două meciuri împotriva marii rivale a clubului său, iar când au fost anunțate echipele înaintea partidei, a fost ușor de înțeles de ce Mikel Arteta l-a plasat pe mijlocaș în centrul terenului. Hat-trick-ul anterior al lui Eze amplificase un istoric deja solid împotriva lui Spurs, dar și senzația specială pe care o are când îi întâlnește.
Arteta a detaliat ulterior.
„Am putut vedea că voia să demonstreze ceva. Era supărat, chiar și pe mine, pentru că nu l-am titularizat în celălalt meci și pentru unele decizii pe care le-am luat. Trebuie să înțeleg cum putem scoate ce e mai bun din el.”
Golurile au oferit titlurile de ziar, dar natura jocului său a fost poate și mai importantă pentru ce urmează. Eze poate face Arsenal mai bună, iar asta s-a văzut prin cât de proactiv a fost. Pasele lui au accelerat constant jocul și au împins echipa mai sus pe teren.
Acesta fusese un element care lipsise în ultimele meciuri. Arsenal păruse mai rigidă, mai lipsită de fluență și clarviziune ofensivă. Lipsea o dimensiune. Eze a oferit-o.
O parte din problemă fusese evident legată de tensiunea din jurul luptei la titlu, motiv pentru care victoria a fost la fel de importantă precum orice alt aspect al jocului.
La fel de grăitor a fost faptul că, întrebat despre succes, Arteta a vorbit îndelung despre remiza 2-2 cu Wolves.
„Nu aș putea fi mai mândru sau mai fericit de ceea ce am văzut, dar mai ales de felul în care am trăit ultimele 72 de ore. Acest meci avea nevoie de context, iar după ce s-a întâmplat cu Wolves și după ce am pierdut două puncte la ultima fază, a fost greu. Dar asta este frumusețea jocului. Nu există explicație când revezi meciul și te întrebi cum naiba ai putut egala.”
„S-a întâmplat. Și apoi trebuie să te ridici, pentru că ești furios, dezamăgit, chiar rușinat la un moment dat. Suntem de naționalități diferite, avem emoții diferite, dar trebuie să aduci pe toată lumea la un loc. A fost o bucurie să petrecem acest timp împreună, să ne aliniem și să spunem: ‘Ce urmează? Capitolul acesta s-a încheiat. Cum îl folosim ca punct de cotitură?’”
Au existat și alte declarații relevante pentru o cursă la titlu care intră în linie dreaptă.
„Simțim că arătăm din ce suntem făcuți, dar trebuie să o demonstrăm iar și iar și iar”, a spus Arteta. „Ăsta nu e doar un job. Când ești dezamăgit de ce ai făcut la job, nu simți așa ceva.”
„Este mult mai mult. Este pasiunea noastră, scopul nostru, obiectivul nostru. Este ceea ce iubim să facem. Și doare. Dar poate fi și extrem de satisfăcător, iar astăzi fotbalul îți arată asta și continuă, indiferent ce se întâmplă. Câștigi? Continuă. Pierzi? Continuă. Merită, mai ales cu oamenii pe care îi avem la acest club.”
La final, o frază care va cântări greu pentru Spurs:
„Când ești la limită și oamenii se îndoiesc de tine, atunci trebuie să te ridici.”
Unii din tabăra lui Tottenham ar putea respinge orice sfat venit dinspre Arsenal, dar a devenit o temă recurentă. Tudor a fost doar cel mai recent antrenor care a vorbit despre cât de bună este marea rivală, recunoscând că un meci ca acesta l-a făcut să realizeze și mai profund amploarea provocării.
„Nu știi niciodată, pentru că este o situație pe care nu am mai văzut-o”, a spus el.
Este remarcabil că, înaintea jocului, discuția era dacă schimbarea antrenorului la Spurs va reaprinde echipa și va profita de un moment vulnerabil al lui Arsenal. Unii din tabăra oaspete remarcaseră inclusiv discursul mobilizator al crainicului stadionului lui Spurs.
„Uneori trebuie aprins un foc. Ei sunt nervoși. Noi suntem calmi. Suntem pregătiți…”
Pregătiți să fie spulberați.
Spurs au început cu intensitate emoțională, dar aceasta s-a risipit pe măsură ce echipa a fost desfăcută piesă cu piesă. Spre final, abia mai puteau susține dueluri reale, iar o Arsenal mai puțin apăsată ar fi putut obține un scor istoric.
Repriza a doua a fost cea cu adevărat alarmantă. Fanii lui Spurs au tras semnale de alarmă de luni de zile, dar mult timp a existat sentimentul că lotul are suficientă calitate, mai ales după revenirea unor accidentați.
Acum, probabil că s-a depășit acel punct. Ar putea fi o problemă psihologică, un tip de „spirală negativă”, cum s-a mai spus după alte astfel de meciuri.
Plecare lui Thomas Frank ar fi trebuit să curețe atmosfera toxică, iar la începutul partidei părea că așa este. La final, însă, nu mai era deloc cazul.
Toxicitatea părea chiar mai accentuată, pentru că nu există soluții evidente. Această echipă are o luptă grea de dus.
Pentru Arsenal, în schimb, ziua a fost atât de bună încât Arteta și-a permis să glumească despre întârzierile cauzate de problemele de comunicare ale arbitrului.
„De fiecare dată când ieșim târziu din vestiar, primim amenzi uriașe!”
De data aceasta, au primit o victorie uriașă, una care ar putea avea impact considerabil în mai multe direcții.
