River trebuia să câștige. Nu frumos, nu categoric, nu pentru statistici. Trebuia pur și simplu să câștige. Iar în prima după-amiază cu Leonardo Ponzio pe bancă, Millonario a făcut-o: 3-2 cu Banfield, la Florencio Sola, după 90 de minute cu goluri, VAR, reveniri și suficiente emoții cât să ne amintească de ce fotbalul argentinian refuză aproape întotdeauna banalul.
Înaintea meciului spuneam că River nu mai caută scuze. Îl caută pe River. Nu l-a găsit încă în întregime. Dar poate că la Banfield i-a găsit pulsul. După eliminările din Copa Argentina și Copa Sudamericana, după plecarea lui Chacho Coudet și un început de Clausura mult sub pretențiile unui asemenea club, Leonardo Ponzio avea o misiune imposibil de complicată pentru un debutant. Să ridice un gigant rănit și a început cu o victorie.
Driussi și Almada au aprins „La Banda”
River a intrat în meci cu autoritate. A avut mingea, a dictat ritmul și a transmis repede că nu venise în sudul Buenos Airesului pentru încă o după-amiază de îndoieli. Recompensa a venit în minutul 32. Correa și Driussi au desenat un unu-doi superb, iar Driussi a încheiat acțiunea din voleu. Gol. 0-1. River respira.
Apoi a venit una dintre acele secvențe imposibil de separat de fotbalul sud-american. Penalty pentru River. Thiago Almada execută. „Ruso” Rodríguez apără. Explozie în tribune. Doar că VAR-ul avea altă părere: pătrundere neregulamentară în careu. Se repetă! Almada a luat din nou mingea. Aceeași poartă. Alt deznodământ. Gol! 0-2.
River pleca la cabine cu două goluri avantaj și, poate mai important, cu senzația că își amintea din nou cum arată o echipă sigură pe ea.
Dar în Argentina nimic nu se termină atât de simplu
Banfield a ieșit de la vestiare transformată. „El Taladro” a împins jocul spre poarta lui River și în minutul 64 Sepúlveda a profitat de respingerea lui Beltrán după lovitura de cap a lui Abraham. 1-2.
Florencio Sola s-a aprins. River a început să simtă din nou acei demoni pe care îi cunoaște atât de bine în ultima perioadă. Atunci a apărut Thiago Almada. Acțiune individuală superbă, pasă pentru Correa, iar atacantul cade, se ridică și continuă. Fără proteste. Fără mâini ridicate spre arbitru. Șut la colțul scurt. 1-3. Gol de fotbalist mare. Și, pentru câteva minute, părea că Ponzio putea în sfârșit să respire. Doar părea. Sepúlveda a lovit din nou în minutul 84. 2-3. Partido terminado? Ni hablar! Mai era de suferit.
River a câștigat. Și pentru moment este suficient
Ultimele minute n-au mai fost despre spectacol. Au fost despre rezistență. Despre a păstra trei puncte de care River avea nevoie aproape ca de aer.
Final. Banfield 2, River 3. Ponzio și-a câștigat primul meci ca antrenor. Omul cu 358 de apariții și 17 trofee în tricoul lui River a descoperit astfel ceva ce nu trăise niciodată: sentimentul unei victorii de pe banca tehnică. Nu, problemele lui River n-au dispărut într-o după-amiază.
Banfield a demonstrat asta în repriza secundă. Millonario încă suferă, încă oferă adversarului momente în care poate reveni și încă trebuie să reconstruiască enorm.
Dar fotbalul are uneori nevoie de lucruri simple. Un gol. O victorie. O îmbrățișare. Un vestiar care începe din nou să creadă. Și un om care cunoaște clubul suficient de bine încât să știe că la River liniștea nu durează niciodată prea mult.
Ponzio nu a reparat River într-un singur meci. Nici n-avea cum. Dar El León a venit, s-a așezat pe bancă și a câștigat. Iar după săptămânile prin care a trecut Millonario, poate că prima cărămidă a reconstrucției nici nu trebuia să fie mai complicată de atât, iar River trebuia să câștige. River a câștigat. Y ahora sí…que empiece la nueva historia.
