Pep Guardiola nu are nevoie de Carabao Cup ca să-și confirme măreția, dar trofeul acesta i-ar putea oferi ceva rar: un record absolut. Încă o victorie și antrenorul lui Manchester City ar deveni cel mai titrat manager din istoria competiției, depășindu-i pe Brian Clough, José Mourinho și Sir Alex Ferguson. Iar singurul om care îl poate bloca este chiar fostul său aliat, devenit rival: Mikel Arteta, omul care i-a fost alături la primele două triumfuri de la Wembley și care acum îi stă în cale spre al cincilea.
„Zece ani, cinci finale de Carabao Cup… e foarte bine. E o plăcere să joc împotriva lui Arsenal, cea mai bună echipă din Europa și poate din lume”, a spus Guardiola, după ce Newcastle n-a reușit să încetinească marșul lui City. Pentru „coțofene”, semifinala s-a sfârșit aproape înainte să înceapă: revenirea pe tabelă era deja improbabilă după șapte minute, iar după 32 părea definitiv închisă.
Guardiola a tratat meciul cu o economie lucidă de resurse, având un ochi și la duelul cu Liverpool. Chiar și așa, City a arătat că are alternative. Erling Haaland a primit un respiro consistent, iar Omar Marmoush a fost din nou decisiv – cu un „dublu” venit într-un mod norocos, dar suficient pentru a rupe complet ritmul adversarului. „Primul gol a fost foarte norocos”, a admis chiar egipteanul, după ce mingea a ricoșat în el la un duel cu Dan Burn și a intrat. Al doilea a venit după o fază confuză la o centrare joasă, când Marmoush a împins din apropiere.
În ecuația calificării, Antoine Semenyo a fost din nou un factor major, implicat în faze care au produs panică în defensiva lui Newcastle. Eddie Howe a recunoscut frustrat că golurile au venit mai degrabă din erori individuale decât din presiune sufocantă: o tendință care, după episoade recente, îl îngrijorează.
Totuși, seara a avut și un protagonist neașteptat: James Trafford, portarul pe care Newcastle îl urmărește aproape obsesiv în fiecare vară. A fost impecabil la 1-0, cu intervenții care au ținut meciul în controlul lui City și au tăiat orice început de revoltă.
Dacă planul lui Guardiola a funcționat, al lui Howe a eșuat. Sistemul cu trei fundași, care îi adusese succes în trecut, s-a întors împotriva lui: City a găsit spații pe tranziție, iar Newcastle, deși a avut momente bune după schimbări, a lăsat impresia că a reacționat prea târziu. Golul lui Anthony Elanga – primul în cariera sa la Newcastle după o cursă superbă – a fost mai degrabă o consolare decât un semn real de „comeback”.
Acum, scena e pregătită: Wembley, City – Arsenal, Guardiola – Arteta. Un duel cu trecut comun și prezent inflamabil. Guardiola e la un pas de a rămâne singur în vârful unei istorii. Arteta are șansa de a-i opri cursa și de a-și scrie propriul capitol.
