Vara schimbării de la Manchester City a însemnat despărțirea de nume care au definit o epocă: Pep Guardiola, Bernardo Silva, John Stones și Rodri. Nathan Aké, și el câștigător al Champions League, a plecat într-un registru mai discret, așa cum și-a petrecut mare parte din cariera la City. Există însă și o altă categorie de plecări. Jucători cumpărați pentru sume importante, văzuți drept componente ale viitorului, dar care au trecut prin Manchester cu o viteză surprinzătoare. Iar aici începe adevărata poveste a reconstrucției. James Trafford, Tijjani Reijnders și Savio au plecat deja în această vară. Nico Gonzalez și Omar Marmoush ar putea urma aceeași direcție.
Paradoxal, City reușește să transforme o serie de pariuri sportive discutabile într-o operațiune financiară profitabilă.
Clubul încasase deja 91 de milioane de lire, înainte de transferul-record al lui Savio la Tottenham pentru 85 de milioane. Dacă Marmoush ajunge tot la Spurs, iar Gonzalez pleacă la Newcastle, alte aproximativ 100 de milioane ar putea intra în conturi. Suficient pentru a finanța o bună parte din următoarea reconstrucție.
450 de milioane cheltuite. Și multe planuri abandonate rapid
Există un element comun între Trafford, Reijnders, Savio, Gonzalez și Marmoush: toți au sosit în ultimele două sezoane ale lui Guardiola. Trebuiau să reprezinte tranziția către următoarea generație. În schimb, au devenit simbolurile unei perioade în care City încerca să înlocuiască aproape simultan prea multe dintre piesele unei echipe extraordinare. Clubul a cheltuit aproximativ 450 de milioane de lire în patru ferestre de transferuri, iar peste jumătate din această sumă a fost investită în fotbaliști care fie au plecat deja, fie riscă să aibă un rol marginal în noul proiect. După ani în care continuitatea fusese unul dintre marile avantaje ale lui City, îmbătrânirea lotului a obligat clubul să accelereze. Iar când reconstruiești în grabă, riscul crește inevitabil. Uneori, City a cumpărat cantitate înainte de a găsi exact calitatea necesară.
Problema imposibilă: cum îi înlocuiești pe cei de neînlocuit?
Savio avea caracteristici care aminteau de Riyad Mahrez și chiar a preluat tricoul cu numărul 26. Nu a reușit însă să reproducă eficiența algerianului în fața porții. Marmoush oferea viteză și posibilitatea de a evolua în centrul atacului, inclusiv atunci când Erling Haaland lipsea. Împotriva adversarilor retrași însă, principala sa armă devenea mai greu de exploatat. Reijnders este mai degrabă un mijlocaș box-to-box decât prototipul tehnicianului cerut de Guardiola și, treptat, și-a pierdut locul. Nico Gonzalez fusese adus drept posibilă alternativă pentru Rodri. Numai că, atunci când Enzo Maresca a început să vorbească despre necesitatea găsirii unui „nou Rodri”, devenise evident că City nu considera că îl găsise deja. Iar James Trafford s-a întors la Manchester fără să anticipeze că formația va ajunge să-l transfere pe Gianluigi Donnarumma – un caz care sugerează inclusiv o problemă de comunicare și planificare.
Noua strategie pare mult mai clară
Din această perioadă intermediară rămâne însă și un nucleu care poate conta serios în viitor. Donnarumma reprezenta un risc minim: era deja unul dintre cei mai valoroși portari ai lumii. Antoine Semenyo și Marc Guehi veniseră după ce demonstraseră în Premier League că pot evolua la cel mai înalt nivel. Apoi există două pariuri care par să fi meritat riscul. Rayan Cherki, cumpărat pentru 31 de milioane de lire, are talentul necesar pentru a deveni una dintre marile afaceri ale clubului. Abdukodir Khusanov era încă neșlefuit la sosire, dar viteza și potențialul său fizic îl pot transforma într-un fundaș formidabil. Cherki poate oferi o parte din creativitatea pierdută odată cu Kevin De Bruyne, iar Khusanov are anumite caracteristici care amintesc de Kyle Walker.
City și lecția unei reconstrucții care nu putea fi făcută peste noapte
Achiziționarea lui Elliot Anderson pentru o sumă-record la nivelul clubului poate spune multe despre schimbarea de filozofie. City pare să fi ajuns la concluzia că seria transferurilor de 30-50 de milioane de lire, cu multe încercări și corecții ulterioare, conținea prea multă incertitudine pentru un club care vrea să redevină cel mai bun. Există însă și o explicație mai simplă.
Guardiola, De Bruyne, Rodri, Bernardo Silva, Stones, Walker sau Mahrez nu au reprezentat doar o colecție de fotbaliști excepționali. Au format o generație excepțională. Iar generațiile de asemenea nivel nu se înlocuiesc comandând alte 11 nume dintr-un catalog de transferuri. În patru perioade de mercato, Manchester City a încercat practic să reconstruiască o echipă campioană. A găsit aproximativ jumătate dintre piesele pe care le căuta. Pe celelalte le-a revândut, în multe cazuri recuperându-și banii și chiar obținând profit.
Financiar, City își poate permite să corecteze greșelile. Sportiv, lecția este mult mai valoroasă: poți cumpăra repede jucători foarte buni, dar nu poți cumpăra instantaneu o nouă generație legendară.
