La numai 19 ani, Franco Mastantuono începe să confirme în Serie A talentul care l-a adus de la River Plate la Real Madrid. Împrumutat la Fiorentina, unde este coleg cu internaționalul român Radu Drăgușin, argentinianul a devenit unul dintre reperele ofensive ale unei echipe care traversează un sezon dificil. Patru goluri, o schimbare de poziție și o maturitate surprinzătoare pentru vârsta sa spun povestea unui fotbalist care învață să transforme așteptările în performanțe.
Fiorentina a început sezonul cu gândul la cupele europene și s-a trezit, după numai câteva luni, preocupată de distanța față de locurile retrogradării. O vară a transferurilor ambițioase, în care au sosit inclusiv Radu Drăgușin și Franco Mastantuono, nu a adus rezultatele așteptate. Schimbările de antrenor au complicat lucrurile, iar entuziasmul inițial a făcut loc unei realități mult mai exigente.
În acest peisaj, tânărul argentinian a devenit una dintre puținele certitudini ale echipei. Mastantuono nu a venit la Florența ca un fotbalist oarecare. Real Madrid îl cumpărase după evoluțiile remarcabile de la River Plate, iar împrumutul în Italia trebuia să îi ofere minute, responsabilitate și experiență. Directorul sportiv Fabio Paratici a avut un rol important în alegerea Fiorentinei, într-o perioadă în care jucătorul avea și alte posibilități în campionatele europene.
Adaptarea a început departe de teren. Argentinianul și-a amenajat un spațiu de pregătire fizică acasă, a început să învețe italiana și a încercat să se integreze cât mai repede în vestiar. Atitudinea sa a fost apreciată atât de Fabio Grosso, cât și de Paolo Vanoli, tehnicianul care i-a oferit ulterior mai multă libertate în joc.
Primele luni nu au fost însă simple. Fiorentina pierdea puncte, iar Mastantuono, deși activ și implicat, nu reușea să transforme ocaziile în goluri. La 19 ani, purta deja povara unor așteptări construite în jurul numelui său și al investiției făcute de Real Madrid.
Schimbarea a venit în partida cu Venezia. Trei goluri într-o singură întâlnire au modificat percepția asupra tânărului mijlocaș și i-au oferit încrederea de care avea nevoie. Cu patru reușite în actuala campanie, argentinianul a devenit o piesă importantă a atacului viola. Dar adevărata explicație a progresului său nu se găsește numai în statistică.
Un număr 10 folosit prea mult timp ca extremă
La River Plate, înaintea debutului în prima echipă, Mastantuono evoluase în principal ca mijlocaș ofensiv central. Martín Demichelis l-a utilizat ulterior în bandă, din necesități tactice, iar această poziționare l-a însoțit și la Real Madrid.
Era o soluție posibilă, dar nu neapărat cea care îi valorifica toate calitățile. Mastantuono nu este un jucător care se bazează exclusiv pe viteză și pe depășirea adversarului în spații largi. Preferă să participe la construcție, să primească mingea între linii și să creeze superioritate prin pasă, orientare și inteligență.
La Fiorentina, Vanoli a început să îi ofere exact această libertate. Argentinianul poate porni din dreapta, dar are permisiunea de a intra în centru, de a evolua în spatele atacantului sau de a deveni al doilea vârf atunci când faza o cere.
Un exemplu a venit în confruntarea cu Juventus, când mutarea sa spre interior a contribuit la construcția golului marcat de Njie. A fost o demonstrație a utilității unui fotbalist care poate influența jocul fără să fie permanent autorul ultimei execuții.
Pentru Fiorentina, această evoluție contează și în perspectiva echilibrului colectiv. Mastantuono a progresat în faza defensivă, a înțeles mai bine responsabilitățile fără minge și a început să îmbine inspirația individuală cu disciplina tactică.
Un coleg important pentru Drăgușin, un proiect de viitor pentru Argentina
Pentru Radu Drăgușin, prezența unui asemenea jucător în lotul Fiorentinei reprezintă un avantaj într-un sezon în care echipa are nevoie de stabilitate și de soluții ofensive. Românul și argentinianul au responsabilități diferite, dar succesul lor depinde de aceeași condiție: capacitatea formației de a deveni mai echilibrată și mai constantă.
Din perspectiva Argentinei, ascensiunea lui Mastantuono deschide o discuție mai amplă. Retragerea lui Lionel Messi a lăsat liber tricoul cu numărul 10, iar numele tânărului de la Fiorentina apare tot mai des alături de cel al lui Nico Paz, un alt fotbalist crescut în apropierea universului Real Madrid și afirmat în Serie A.
Comparațiile cu Messi sunt inevitabile, dar nu neapărat folositoare. Nici Mastantuono, nici Paz nu trebuie să reproducă o carieră imposibil de copiat. Argentina are nevoie să își construiască viitorul în jurul calităților noii generații, nu să îi ceară acesteia să semene cu trecutul.
Jurnalistul Jorge Baravalle, de la ESPN Argentina, consideră că Mastantuono și-a demonstrat deja capacitatea de a face diferența, chiar dacă încă îi lipsește constanța. Marco Guidi, de la La Gazzetta dello Sport, atrage atenția că tânărul a fost judecat prea sever într-un context colectiv dificil.
Sunt observații importante. Nico Paz a beneficiat de un mediu favorabil dezvoltării sale, în timp ce Mastantuono a fost nevoit să se adapteze unei echipe aflate în criză, după un transfer care îi adusese deja o notorietate considerabilă.
Argentinianul însuși preferă prudența. Nu se grăbește să se declare printre cei mai buni tineri fotbaliști ai lumii și recunoaște că Fiorentina mai are mult de muncit pentru a transforma sezonul într-unul reușit.
Pentru Real Madrid, împrumutul începe să își atingă obiectivul. Pentru Fiorentina, Mastantuono reprezintă o sursă de creativitate într-o perioadă complicată. Iar pentru Argentina, este unul dintre fotbaliștii în jurul cărora se poate construi următoarea generație.
La 19 ani, Franco Mastantuono nu are nevoie să fie noul Messi și nici să salveze singur Fiorentina. Are nevoie să joace, să greșească, să învețe și să crească. La Florența, începe să descopere că uneori cel mai important pas înainte nu este să devii altcineva, ci să primești libertatea de a juca fotbalul pe care îl cunoști cel mai bine.